Viorel Tăutan nu mai este un bărbat tocmai tinerel, dar iubeşte năvalnic, ca un adolescent, la cei 70 de ani ai săi. Este recunoscător că a primit o a doua şansă la iubire după ce prima sa dragoste, soţia care i-a dăruit copii, l-a lăsat văduv la 40 de ani.
Viorel Tăutan, preşedintele Asociaţiei Scriitorilor din Sălaj, povesteşte că s-a căsătorit cu prima sa soţie din dragoste, în 1971, dar 12 ani mai târziu a pierdut-o, rămânând văduv şi în situaţia de a creşte, singur, doi copii. După 28 de ani în care şi-a crescut şi şi-a educat singur cei doi copii, în 2010 viaţa mi i s-a schimbat brusc. Schimbarea din viaţa sa se numeşte "Doina", numele pe care l-a purtat, de altfel, şi prima sa soţie. A cunoscut-o pe Reţeaua Literară, o platformă alternativă pentru promovarea scriitorilor români în străinătate şi pentru promovarea literaturii române în spaţiul european.
"După vreo două luni după ce ne cunoscusem în spaţiul virtual, ne-am întâlnit la Câmpina, unde eram într-o delegaţie. Am constatat în prima clipă că ne potrivit. Ne-am îndrăgostit brusc", povesteşte Tăutan. Trăirile acelui moment sunt redate şi de Doina, într-un roman autobiografic, lansat anul acesta în luna martie.
"L-am văzut! Şi l-am recunoscut! Nu putea fi altcineva. În momentul imediat următor a trebuit să trag pe dreapta. Am lovit cu roata din dreapta faţă bordura iar impactul m-a zguduit puţin, ca şi cum ar fi vrut să mă trezească la realitate. Nu-mi mai ajungea aerul, eram copleşită de emoţie. Din obraji îmi ieşeau flăcări. Victor venea către mine. Am fost foarte surprinsă văzându-l că se apropie. Nu-i spusesem niciodată ce maşină am şi nici cum arătam nu ştia. Totuşi, venea foarte hotărât către mine. S-a oprit lângă maşină, m-a privit prin geam şi a zâmbit. Avea un zâmbet extraordinar de frumos. Şi obrajii lui erau îmbujoraţi. Înalt, chipeş, distins, emana bunătate, căld
