Avem un munte. De indolenţă, în primă instanţă. Şi o serie de instituţii ale statului, în a doua instanţă. Când tragi linie rezultă corupţie. La cel mai înalt nivel. Chiar şi ştiinţific. Şi aici vorbim mai ales de tonele de hârtii, plimbate între birouri sau făcute uitate în sertarele prăfuite ale aceloraşi instituţii, ori de salariile mizerabile din cercetarea românească.
Despre lipsa strategiilor, subfinanţarea şi devalizarea geologiei, exodul creierelor şi neputinţa de a păstra secrete strategice cu privire la resursele de subsol, au vorbit Reporterii Realităţii acum câteva luni. De atunci lucrurile au evoluat. În sens negativ, fireşte. Fostul directorul Ştefan Marincea a fost demis cu bâlbâieli, pentru că a avut curajul să vorbească limpede despre o problemă de interes naţional. E drept, are şi el ceva “bube purulente” însă până când se va proba ceva, merita totuşi o fărâmă de apreciere pentru afirmaţiile din Comisia Roşia Montană.
Una peste alta, câteva documente demonstrează până unde pot merge efectele unei pungi cu arginţi. În perioada 5-8 decembrie 2011, o echipă de 10 geologi ai IGR s-a deplasat la Roşia Montană cu un microbuz pus la dispoziţie, să zicem, de o anume companie privată, pentru „conturarea unui punct de vedere asupra condiţiilor geologice din zona de amplasament a iazului de depozitare a deşeurilor care ar urma să rezulte prin punerea în aplicare a proiectului de exploatare al RMGC” [VEZI NOTA 1]. Mai pe româneşte, să vadă dacă lacul cu cianură îşi are locul sau nu acolo. Punctul de vedere, în fapt o serie „de date brute, neprelucrate” [VEZI NOTA 3] dar şi de concluzii potrivit cărora se impune “ca obligatorie realizarea, în prima urgenţă, de către specialiştii IGR, a unei hărţi geologice (litologice, structurale) la scara de 1:5000 a bazinului văii Corna, fără de care nu poate fi concepută proiectarea iazului de steril imaginata
