Deşi era o fire discretă, recunoscând acest lucru şi în jurnalele lăsate mărturie, Liviu Rebreanu nu a fost ferit de scandaluri, bârfe sau acuzaţii. Una dintre ele era legată de recunoaşterea „ilegală” a Floricăi, fiica dintr-o relaţie anterioară a soţiei sale. Se pare că Florica a fost şi motivul pentru care Fanny Rebreanu, soţia scriitorului a refuzat să facă copii: se temea ca fetiţa să nu rămână pe locul doi.

Liviu Rebreanu şi-a cunoscut soţia la Teatrul Naţional din Craiova, acesta fiind chemat de Emil Gârleanu, pentru a îndeplini funcţia de secretar literar. Ştefana Rădulescu, sau „Fanny” cum îi spuneau cunoscuţii, avea 26 de ani şi o fetiţă de trei ani dintr-o relaţie anterioară.

Recunoaşterea „ilegală” a Floricăi

S-au căsătorit în 1912, moment în care Rebreanu a cerut ca în act să se treacă recunoaşterea fiicei Florica, pe atunci în vârstă de trei ani şi jumătate.

„Juridic, ceea ce făcuse Liviu Rebreanu declarându-se tată, este act penalizat încă din dreptul roman. Altele sunt instituţiile prin care se putea efectua legal intrarea în familie a copilului minor, fie prin înfiere, fie prin adopţie cu consimţământul tatălui natural, care era în viaţă şi cunoscut. Numai că acesta nu o recunoscuse legal. Din falsul juridic de recunoaştere începe o degringoladă morală pentru cei trei, pentru familiile lor şi spectacol pentru mediul social apropiat. Se ajunge apoi la ruperea raportului de comunicare între tabere şi îndepărtarea scriitorului de familia de origine,” povesteşte Teodor Tanco în „Despre Liviu Rebreanu”.

Secretul a fost ţinut secret până la moartea scriitorului, după care, familia lui Liviu Rebreanu a acţionat-o în judecată pe Fanny şi Puia, cum era alintată Florica, negând statutul de descendenţă naturală şi moştenitoare, fiindcă fata nu fusese adoptată legal, iar actul de recunoaştere era