Ne-am obișnuit cu gândul. Fiindcă n-avem încotro. Trebuie s-o dăm cu grecii, parte-n parte, la ei și la noi, pentru calificarea la turneul final al CM. Până la fotbalul de-adevăratelea mai este însă timp de pus la cale. Timp pe care angajații faptei n-au decât să-l cheltuie cum or ști ei mai bine și după cum îi duce capul. Dar nici așteptarea ălorlalți, a marginalilor, nu se consumă sub amenințarea plictisului. Fiindcă suntem dați dracului atunci când ne prinde microbul dezbaterii, atunci când risipim dezinvolt cele mai nebănuite competențe și senzațional cât cuprinde. Ca să nu mai spun că n-am recunoaște niciodată, pentru nimic în lume, că suntem victimele unor pogoane de pricină. Mai toți se dau partizani ai izbândei românașilor. Dar, pe blat, lichelele se roagă pe invers. Fiindcă, altfel, ar fi nevoite ele să recunoască și ceva merite ale unora care le cam deranjează fudulia.
Zvonul majoritar consumă varianta șansei nemaipomenite cu care sorții au cadorist România. Ne păcălește ideea că am fi mai palicari cu grecii. Că am mai fost și noi pe la gârla lor, că ar mai fi venit și ei pe la gârla noastră, că uite-așa, din prietenie în prietenie, am putea să-i păcălim pe sirtakiști la umbra nebăgării de seamă.
Hagi, asemeni multor oameni care nu parazitează fotbalul, nu se-mbată cu apă chioară. El zice că va fi greu. Că va fi foarte greu fiindcă grecii se-nchid bine. Iordănescu, mai zglobiu ca niciodată, spune că va fi doar puțin mai greu decât cu Estonia, că doar cu Feroe ar fi mai ușor decât cu grecii. Pe gheneral nu-l mai strânge de nici un fel cașcheta atunci când resposabilitatea este a altora. Fără să vrea Dragomir a fost cel mai simpatic. Omul se dă în bărci cu dezinvoltura negânditorului. Într-una din zile, pe la prânz, băga avertismente pricepute rău de tot. Zicea la Sport.ro că ar fi preferat Croația, Ucraina sau chiar Portugalia. Fiind
