Astăzi, când deja bancnotele se transformă într-o realitate tot mai desuetă, cedând tot mai mult terenul plăţilor cu cardul, originile monedei tind să devină din ce în ce mai obscure. Nu este mai puţin adevărat însă faptul că moneda a reprezentat una dintre invenţiile care au revoluţionat istoria omenirii, permiţând accelerarea schimburilor comerciale.
Fundamentul economic al apariţiei monedelor este reprezentat de faptul că într-o societate în care diviziunea muncii devine tot mai accentuată şi, prin urmare, indivizii sunt obligaţi să schimbe între ei diferite produse, apare necesitatea ca valoarea acestor mărfuri să fie măsurată într-un anumit fel. Treptat, una dintre mărfurile cele mai des utilizate obţine rolul de măsură a valorilor, astfel încât valorile tuturor celorlalte mărfuri sunt exprimate în funcţie de ea. Numeroase produse au ajuns să deţină rolul de măsură a valorii de schimb a celorlalte mărfuri, dintre care o tradiţie îndelungată au avut-o chiar animalele domestice. Astfel, atunci când Homer evocă schimbul de armuri dintre Glaukos şi Diomedes, din faţa Troiei, el aminteşte că armura de aur a primului valora o sută de tauri, în vreme ce platoşa celui din urmă nu ar fi preţuit mai mult de nouă boi (Homer Iliada 6.234-236).
Datorită calităţilor lor fizice (rezistenţă, densitate ridicată etc.), metalele, îndeosebi cele preţioase precum aurul şi argintul, s-au impus drept măsuri ale valorilor de schimb ale mărfurilor. Foarte rapid, ele au căpătat şi funcţia de mijloc de schimb: oamenii nu doar că exprimau valoarea altor mărfuri în funcţie de diferite cantităţi de metal preţios, înlesnindu-le astfel trocul, ci preferau să îşi schimbe produsele cu metale preţioase, astfel încât, pe baza acestora să îşi poată cumpăra mărfurile de care aveau nevoie, dar care nu erau disponibile imediat.
Utilizarea metalelor preţioase atât ca măsură a va
