Genealogii
Joachimowski a fost secretar la Auschwitz I. În primăvara lui 1943, cînd a fost înfiinţat sectorul ţiganilor, a fost chemat la ordin. Împreună cu alţi scriitori, avea să ţină evidenţa nou-veniţilor. Au intrat în prima baracă de la margine. Aproape toţi erau desculţi, călcînd cu tălpile goale pămîntul rece şi cleios. Deţinuţii cu funcţii au fost loviţi de o duhoare înăbuşitoare. Nu au rezistat. Paznicul SS i-a înşirat pe ţigani în patruzeci şi cinci de rînduri a cîte zece. Atunci, secretarul i-a privit mai de aproape. Erau de vîrste diferite. În lumina orbitoare a soarelui, toţi, fără excepţie, arătau jalnic. Asta şi din cauza faptului că, de cînd au fost aduşi din inima Reich-ului, cînd s-au scăldat în tabăra bărbaţilor din sectorul BIb, nu mai avuseseră ocazia să se spele şi de atunci trecuse cel puţin o săptămînă. În plus, erau nedormiţi şi subnutriţi.
Secretarii nu aveau o sarcină uşoară: lipseau date despre mai mult de jumătate din copii, iar părinţii făceau pe proştii. Însă rubricile trebuiau completate. În fişele personale s-au găsit rubrici cu menţiuni speciale privind stagiile militare şi medaliile obţinute. Secretarii au descoperit printre ţigani veterani din Primul Război Mondial şi soldaţi din Wehrmacht, proaspăt distinşi pentru vitejia de care au dat dovadă în luptele din Creta, Crimeea, Sevastopol. Mişcarea de rezistenţă din lagăr trimitea prin telegraf veşti despre nou-veniţi. „Ultima dată, după ce a ajuns un transport din Germania, cînd unul dintre soldaţii SS l-a înjurat grosolan pe un ţigan, acesta a sărit la el şi i-a strigat în faţă: «Tu, laşule, tu te lupţi aici cu femei şi copii, în loc să fii pe front… Eu am fost rănit la Stalingrad, am fost distins, îţi sînt superior în grad, iar tu îndrăzneşti să mă înjoseşti pe mine!» Soldatul a plecat de acolo cu coada între picioare.“
Sergenţii asimilaţi se făleau cu Crucea de
