Un „eveniment de proporţii era gata, gata să cutremure Ţara înaintea cutremurului aşteptat să vină din Vrancea şi să pustiască Bucureştii”,

eveniment hărăzit să arate cât de sensibil e poporul român, cât de fragil sufleteşte, cât capabil de înduioşare şi mămoasă suferinţă la cazul de amor neîmpărtăşit sau trădat, cât de solidar poate fi cu victimele înşelăciunii în dragoste, încât aşa cum s-a văzut, puţin a lipsit să nu fim inundaţi şi înecaţi în lacrămile miresei care la nici două-trei zile după nunta de pomină s-a şi lăţit vestea că ar fi fost părăsită de ginere. Las la o parte că Mireasa mai fusese părăsită până atunci de câteva ori, fără nuntă, sau îi părăsise ea pe posibilii miri.

Râuri de lacrămi şi din ochii poporului care nu mai putea să se oprească nici din oftat, şi suferinţă şi blesteme pe capul ,,nemernicului” şi canalele de televiziune mai toate înecate şi ele până la astupare de şiroaiele lacrămilor şi aşa mai departe. Nu mai ţin minte cum o chema pe mireasă, nu auzisem, bietul de mine nici înainte, ce-i drept, despre ea nimic, însă eram gata să mă condamn singur indignat că pot fi aşa de nesimţitor faţă de sbuciumul sufletesc al poporului meu.

Adevărul este că grotesca istorie nu era şi nu este o oarecare comedie de sezon, ea certifică o realitate: generalizarea unui fenomen de o nocivitate concurentă cu pericolul drogurilor: drogul mahalagismului, la proporţiile unei populaţii paupere spiritual rău de tot şi însetată de acest mahalagism slujit cu o inconştienţă antinaţională din ce în ce mai agresivă de televiziuni şi de mentalitatea tabloidală a presei scrise, câtă mai ajunge pe tarabe, dar care s-a şi refugiat pe internet unde a ajuns şi mai ,,pernicioasă”, cum zicea o altă vedetă de mucava, din alt domeniu al vieţii noastre sociale, la rândul lui la fel de ,,pernicios” infestat.

Despre ierarhia valorilor autentice, modelatoa