Agonia imperiului, Abanos, Călătorind cu Herodot, Şahinşahul sînt titluri ale cărţilor traduse şi publicate în limba română, graţie cărora cititorul din România a putut cunoaşte creaţia lui Ryszard Kapuściński (1932-2007). Remarcabilul reporter este, alături de Stanisław Lem, autorul polonez cel mai frecvent tradus. Jurnaliştii polonezi de astăzi care scriu reportaje îl numesc „cel mai mare din profesia lui”. Atunci cînd explică propria lor pasiune pentru acest gen, citează cuvintele maestrului „cu toţii ştim puţine lucruri despre toate”, adăugînd că una dintre căile de a ajunge să ştim mai mult este reportajul.

Împreună cu revista Dilema veche, am dori să prezentăm cititorilor români fenomenul reportajului polonez contemporan. S-ar părea că popularitatea neobişnuită a acestui gen în Polonia se datorează în parte fenomenului Kapuściński însuşi, iar în parte - curiozităţii înnăscute a omului pentru lume, căci fiecare reportaj citit reprezintă o bucăţică de lume într-o pilulă.

În anul 1997, Gazeta Wyborcza, cotidianul de cea mai largă audienţă din Polonia, a început să publice săptămînal un supliment special, intitulat Duży Format ("Format Mare"), cuprinzînd reportaje literare. Primul număr al acestui supliment conţinea un scurt manifest pentru reportaj, care suna astfel:

„Reportajul este, de fapt, un nonsens. Este lent. Reporterul care vrea să relateze un eveniment important urmăreşte cu disperare cum ştirile de seară şi primele pagini ale ziarelor îi devoră subiectul bucată cu bucată. Reportajul nu este doar întîrziat, ci şi imobil şi orb, dacă e să-l comparăm cu ceea ce reuşeşte să facă imaginea televizată, vie. Costă mult. Presupune deplasări în delegaţii şi cheltuieli neprevăzute dintre cele mai diverse, uneori dificil de contabilizat. Naşterea lui este un proces de durată. Productivitatea reporterilor este, în general, deznă