- Social - nr. 209 / 25 Octombrie, 2013 De Ziua Armatei, sarbatorim nu numai cadrele militare, comemoram si aniversam deopotriva nu doar inaltatoarele momente ale eliberarii Ardealului de Nord din 25 octombrie 1944, ci, in aceasta zi, dam pretuirea cuvenita oamenilor, simbolurilor, principiilor si valorilor care stau la temelia statutului de ostas. Dam pretuire onoarei, patriotismului autentic, disciplinei, angajamentului respectat, sarcinilor asumate si ordinelor indeplinite. Dam pretuire si ne plecam in fata jertfei si a adevaratului sacrificiu pentru patrie. Desi joaca intotdeauna rolul principal, armata nu este o piesa de teatru, nu este o institutie oarecare, nu este o petrecere tematica la care vii cu uniforma si recuzita din dotare. Cele mai putine clipe din existenta unui ostas inseamna lustruirea bocancilor, participarea la parade sau la depuneri de coroane. Armata are la baza ei munca si pregatirea asidua, vigilenta continua, respectarea stricta a ordinelor, a ierarhiilor si a regulamentelor, are la baza simtul permanent al datoriei. In armata ai o singura incerditudine, cea asupra sigurantei propriei tale vieti. Astazi poti ajunge in Kosovo, maine in Afganistan, noaptea la interventii in caz de calamitati, peste o luna fata in fata cu un terorist kamikaze. Poti fi consemnat, sa fii chemat la miezul noptii la alarma. In ultim caz, poti sa mori asa cum in trecut au murit eroii nostri si asa cum mai mor si astazi militarii nostri in teatrele de operatiune straine. Se poate sa nu-ti placa superiorii, politicenii aflati vremelnic in functii de conducere sau comandantul suprem, dar trebuie sa le respecti ordinele si sa le aduci la indeplinire. Si sa faci toate astea cu demnitate si onoare. Este un teribil paradox pe care il poti intalni exclusiv in Armata. Pentru ca aici intelegi cel mai bine ca, pentru a invata sa conduci, trebuie mai intai sa inveti sa execut