Monografiile şi biografiile – cele complexe, năzuind a cuprinde cît mai multe despre viaţa şi opera unui autor, dar chiar şi cele mai subţirele – presupun un efort considerabil. E nevoie de luni, de ani întregi de cercetare în arhive, de consultarea şi prelucrarea unor bibliografii uriaşe, de puterea de cuprindere a subiectului, dublată de o analiză în profunzime a operei şi a vieţii unui om. Fie el literat, muzician, pictor, filozof sau om de stat. Nu e uşor, asta presupune multă muncă, efort intelectual, pasiune, dăruire şi, de ce nu?, timp. Beneficii? Minime. Succesul rapid şi popularitatea se obţin pe alte căi. Cînd apar studii serioase, ample şi documentate, acestea sînt supuse ironiei: se zice de spre ele, de pildă, că sînt „cărămidoase“. Deh. A păţit-o şi regretatul istoric de artă Radu Bogdan, cu acel încă neegalat Andreescu.
Ar fi destule de spus aici. Mă opresc. Vreau doar să semnalez existenţa unei monografii realizate de un nume mare, care scrie – temeinic şi cu o bună înţelegere – despre alt nume mare. Este vorba despre Kant. Viaţa şi opera (Editura Paralela 45, 2013, traducerea din limba germană de Adriana Cânţa), cartea lui Ernst Cassirer. Lucrarea nu este nouă, are deja aproape o sută de ani, dar mi se pare esenţială pentru o bună înţelegere a universului ideatic kantian. De altfel, textul acesta „încheie ediţia completă a operelor lui Kant, servind drept volum explicativ de completare“, mărturiseşte chiar autorul într-o comprehensivă prefaţă la ediţia întîi – din 1918. Lucrarea ar merita citită pe îndelete şi comentată in extenso. Eu doar am semnalat-o. Doar o idee. În cazul lui Kant, limpezimea ideilor se îmbină cu serenitatea unei existenţe asumate sub semnul meditaţiei şi al jocului ei secund.
O elegantă interpretare a vieţii şi o bună glosă în marginea principalelor idei ale lui Carl Gustav Jung
