Mai întâi, Patriarhia Română a spus că popii care au afurisit gazele de șist erau în timpul liber. Pusă în fața dovezilor care atestau că BOR are interese, Patriarhia a întors-o, ca la Pungești!
Imaginea propagată de decenii în media, a două Românii - sau mai multe, mai mult sau mai puțin profunde - care nu se înțeleg una pe alta, stă în ultimele luni pe buza unei reforme profunde a minții. Exploatarea resurselor naturale, fie că e aur din Apuseni, fie că e gaz din Moldova, a răscolit dureri vechi, iobage ale protipendadei care mai de la sat, care de la oraș, mânată visceral, din nou, spre un al doilea 1907 și-un „Noi vrem pământ” de data asta sub rebelul „Uniți! Salvăm!...” - orice, de preferință.
Surpriza nu vine neapărat, când analiștii își scriu textele în pas cadențat, din partea orășenilor pentru care de la Facebook la stână nu e decât o distanță de un click pe-o rezervare. Surpriza nu vine nici măcar din partea sărmanilor care și într-o sărăcie, și într-alta, tot vor trebui să-și rupă rutina cu o formă de revoltă, mai degrabă motivată de apatia de ieri, decât de bunăstarea de mâine. Nu. Surpriza a venit, cine-ar fi crezut, din partea Bisericii Ortodoxe Române!
O țară națională, naționalistă și naționalizabilă
Biserica Ortodoxă Română s-a simțit pregătită să facă următorul pas în declararea ei ca veritabilă putere decisivă în stat. „Spun, de ani de zile, că România a devenit o țară islamoidă cu momente frisonante de fascism, în care orice dizidență este descurajată activ de către tot felul de categorii pestrițe: parlamentari liberali care văd homosexualitatea un păcat de-a nu fi cunoscut măcar o dată în viață o femeie adevărată, alți parlamentari – mai tineri – liberali care cred că femeile rome ar trebui să fie sterilizate, diverși lupi sociali - mai puțin democrați - care-și fac cruci pe la moaște în mijlocul unei mulțimi cucernic cuceribi