În faţa Patriarhiei din Bucureşti, zeci de călugări comercianţi au adus diverse obiecte sfinţite, pe care sunt siguri că le vor vinde până duminică seară, când pelerinii veniţi din toate colţurile ţării la manifestările dedicate Sfântului Dimitrie cel Nou vor pleca spre casele lor.
Standul Mănăstirii Nuseni, din Bistriţa Năsăud, este probabil cea mai ”luxoasă” tarabă. Icoanele aurite, stau înşirate pe etajere înalte de doi metri. Preoţii, aşezaţi în faţa standului, mă întreabă ce aş vrea să cumpăr. De îndată ce spun că mă uit de o iconiţă frumoasă pentru bunica, încă doi călugări vin în întâmpinare.
”Cum o cheamă pe bunica? Ca să îi cumperi o iconiţă cu numele sfântului pe care îl poartă”, îmi spune unul dintre călugări.
Imediat mi se arată câteva iconiţe, care de care mai mare. Întreb dacă sunt aduse din Grecia sau dacă sunt lucrate în ţară.
”Sunt lucrate de noi, la mănăstire. Avem utilaje specifice. Uite (şi-mi arată o iconiţă din lemn, cu Sfântul Dimitrie cel Nou, cu model şi scris aurit), iconiţa asta e făcută de mai mulţi oameni. Unul aduce lemnul, celălalt dă cu vopsea, cu un pistol, apoi cineva lipeşte Sfântul, cineva scrie. Suntem mai mulţi care facem o icoană. Şi când ne apucăm de făcut, nu facem una, facem mai multe”, îmi explică preotul.
La câteva standuri mai în faţă, un alt comerciant încearcă să mă convingă să cumpăr o icoană-mozaic de un metru. Îmi spune la ureche că putem negocia, preţul fiind 1.000 de euro, după care-mi face cu ochiul, pesemne aşa se face comerţul cu obiecte sfinte.
Cu Măicuţa la OSIM
Merg mai în faţă şi văd icoane de mărimi diferite, cu sticlă cristalizată şi elemente de pictură în vopseluri acrilice. Vânzătoarea şi ajutorul ei, o măicuţă de vreo 40 de ani, îmi explică cine sunt sfinţii şi pentru cine aş putea cumpăra icoanele respective. Întreb dacă sunt sfinţiţe, mi se răspunde că icoanele s
