Biblioterapia sau despre cum o carte bună valorează pentru adulţi mai mult decât un pumn de antidepresive iar pentru copiii generaţiei digitale constituie una dintre metodele esenţiale pentru a le construi o educaţie reală şi durabilă.

Într-o ţară precum Franţa în care în fiecare lună are loc câte un festival dedicat cărţilor, era imposibil să nu fi auzit deja despre biblioterapie ca şi metodă de vindecare a problemelor cauzate de stres şi de dificultatea de a face faţă presiunii lumii moderne. Trebuie să recunosc că francezii au, de altfel, o relaţie specială cu universul cărţii care în termeni de marketing se poate numi chiar o afacere profitabilă. De exemplu, rafturile librăriilor şi ale bibliotecilor publice se dărâmă, în sensul cel mai cantitativ cu putinţă, de numărul de cărţi şi albume diverse (dintre care B.D.-urile ocupă locul întâi) care le fac cu ochiul copiiilor şi tinerilor ademenindu-i la lectură. Admiratoare a modului în care francezii îşi familiarizează pruncii şi tinerii cu universul cărţilor, de la cele de catifea până la cele tipărite sau în relief, m-am decis să-mi extind curiozitatea şi peste ocean pentru a vedea cum stau lucrurile la americani. Şi am avut o surpriză plăcută...

Cunoscuţi pentru vigilenţa cu care îşi feresc copiii de tentaculele televizorului, americanii sunt un model pentru francezi care se gândesc tot mai mult să adopte la rândul lor o lege care să limiteze (până la interdicţie) accesul copiiilor sub trei ani în faţa televizorului sau a calculatorului. Făcând o scurtă paranteză, mai mult sau mai puţin amuzantă, se pare că americanii obişnuiesc să-şi ameninţe copiii spunându-le că dacă se uită la televizor, vor avea ochii pătraţi. Aşa că, pentru a-i îndepărta de ecranul sclipitor, un grup de medici pediatri din Nashville au iniţiat programul Reach out and Read prin care, în loc de medicamente, s-au deci