În urmă cu mai mulţi ani, într-o campanie electorală, paşii m-au dus într-o comună mureşeană locuită preponderent de maghiari. Cuvintele sunt aproape de prisos în a descria sărăcia respectivei aşezări, cu drumuri ca acum un secol şi case care trădau modestia cu care trăiau locuitorii. Însă, mai grav decât sensul ad litteram al pauperităţii, cuvânt la care ne gândim doar când vorbim despre situaţia materială a cuiva, mi s-a părut a fi sărăcia oamenilor din punct de vedere al informaţiei. Multe case lipsite de banalul televizor şi acces extrem de limitat la ziare sau reviste. La informaţii…
Pentru un orăşean care îşi petrecea mult timp în arealul cuprins între Palatul Administrativ şi Primăria din Târgu-Mureş, starea de fapt găsită în comuna respectivă (n-are rost să îi dau numele pentru că sunt convins că nu era singura), a fost bizară, de neînţeles. Însă, la o analiză făcută mai la rece, ceea ce se petrece în multe sate cu locuitori preponderent maghiari are o explicaţie cât se poate de logică. Politică. M-am întrebat atunci cum se poate ca după aproape două decenii după 1989, în condiţiile în care UDMR a fost mai mereu la guvernare, să existe un asemenea decalaj între aşezările rurale maghiare şi celelalte? Desigur, sunt mai multe răspunsuri şi explicaţii, din care amintesc doar una: e mai uşor să conduci o gloată „mai puţin luminată”, decât un grup de intelectuali. Manipulatorii de profesie ştiu de ce…
Duminică, în judeţul Covasna a fost organizat un marş în care s-a solicitat obţinerea autonomiei teritoriale a judeţelor Harghita, Covasna şi Mureş, la care liderii maghiari anticipau prezenţa a 125.000 de persoane. Potrivit estimărilor Jandarmeriei, la eveniment au fost circa 15.000 de oameni. Concluzia? Dacă în urmă cu câţiva ani, masa de manevră a UDMR văduvită de informaţii reacţiona aproape orbeşte, acum parcă oamenii s-au deşteptat. Probabil şi-a