Cînd citesc ce scriu tot soiul de nulităţi anonime despre disidenţa lui Florin Iaru, imi aduc aminte de zilele din decembrie 1989. Printre cei care au ieşit în stradă în 21 decembrie a fost şi el. A fost înhăţat de securişti, băgat într-o dubă şi trimis la Jilava. Tot atunci a fost expediat la Jilava şi Horia Roman Patapievici, din acelaşi motiv, că protesta în stradă. Florin a fost bătut la închisoare de miliţieni meseriaşi, care l-au călcat în picioare după ce l-au pus la pămînt, şi cred că nici lui Patapievici nu i-a fost mai bine. În cazul lui Iaru însă, care era insulino-dependent, adică trebuia să-şi facă înjecţia cu insulină ca să nu dea de dracu, riscul de a ieşi în stradă era mult mai mare decît al altora. A făcut-o, fără ca apoi să ceară certificat de revoluţionar şi fără să alerge după funcţii post-decembriste. Pot spune, azi, că Iaru şi Patapievici era nişte naivi în comparaţie cu cinicii care au stat acasă pînă să cadă Ceauşescu. Adaug că dacă DR Popescu, pe atunci încă preşedintele Uniunii Scriitorilor n-ar fi făcut scandal că Iaru poate muri la închisoare, chiar asta i s-ar fi putut întîmpla poetului. Care e de fapt vina recentă a lui Iaru ? Că după ce s-a terminat revolta n-a vrut să facă pe revoluţionarul,deşi a fost, şi fiindcă, la fel ca şi Patapievici, îşi respectă convingerile, ceea ce contrariază moluscele agăţate convenabil de puternicii zilei, care nu-şi dau seama că, de fapt, sînt agăţate de de-alde Iaru şi Patapievici care în decembrie 89 au ieşit în stradă, spre deosebire de mulţi dintre cei care atunci au stat acasă şi care au început să deschidă gura de-abia după ce s-au convins că Ceauşeştii nu se mai pot întoarce şi că PCR-ul, securiştii şi miliţienii nu mai au ce să le facă. Foste moluşte din timpul revoluţiei s-au transformat în caracatiţe care vor să-i tragă în jos pe cei doi, fiindcă din prostie sau din slugărnicie