În multe cazuri, este bine pentru o companie să devină publică. Dar un IPO este într-adevăr de succes atunci când pune bazele pentru creşterea prosperităţii şi bunăstrării. O şansă nu este niciodată o garanţie. Avem nevoie de reflecţie şi decizii bune în acest moment. Ar fi prematur să spunem că tranzacţia Romgaz este un succes, pentru că avem parte de un interes masiv al investitorilor. Este bine şi sunt foarte mulţumit că estimarea mea, şi a altora, asupra interesului investitorilor individuali nu a fost prea optimistă. Este bine că, aşa cum am aflat de la mulţi investitori cu care am vorbit, recent, la Londra, New York, Viena, Varşovia şi Stockholm, toată lumea ştie şi ia în considerare să participe la oferta Romgaz.
Totuşi, chiar dacă sacrul "book" (n.r. numărul de acţiuni oferite) este suprasubscris de multe ori, şi sper că va fi, nu este un motiv suficient să spunem că IPO-ul Romgaz este un succes.
Acest lucru se va decide la alocare.
De la bun început, am spus că:
- Acest IPO trebuie derulat pe scena internaţională pentru binele companiei şi al economiei româneşti;
- Nu ar trebui să subestimăm cererea locală şi ar trebui să satisfacem această cerere, pentru dezvoltarea pieţei de capital locale;
- Este extrem de important să folosim energia acestei tranzacţii pentru a alimenta dezvoltarea pieţei de capital româneşti.
Dacă suntem de acord cu aceste ţinte, atunci devine crucial ce parte din pachetul oferit investitorilor străini este vândut prin acţiuni şi, mai ales, dacă acei investitori internaţionali care ar prefera să primească acţiuni, decât faimoasele GDR-uri, le vor primi într-adevăr.
În cele mai recente - peste 30 - de întâlniri cu managerii de fond, pe care le-am avut în legătură cu stadiul pieţei de capital româneşti şi al economiei (aproximativ jumătate dintre ele avute chiar după începerea road-show-l
