S-a savarsit, deci, si marele mars al secuilor pentru autonomie. Cei care au visat regionalizari si descentralizari declarative si bombastice au desfacut Cutia Pandorei.
Chiar daca nu uita sa proclame cu orice ocazie principiul sacrosanct al caracterului unitar si indestructibil al tarisoarei Romania.
Asa cum ne demonstreaza istoria, nimic nu e imuabil, decat in masura in care vorbele sunt sustinute de fapte si vointa necesara pentru a le acredita.
Din punctul de vedere al organizatorilor, marsul a fost un succes, tot asa cum din cel al majoritatii a fost exact viceversa, si aceasta indiferent daca au fost 20.000 ori 80.000 de participanti, sau daca mesajul lor a fost receptat cu simpatie, indiferenta ori, eventual, cu ostilitate.
S-a creat imaginea si impresia unei probleme de ordin etnic, ale carei dimensiuni reale doar cei avizati pot s-o evalueze corect. Deoarece pentru opinia publica de la Paris sau Washington e mai dificil sa distingi care este componenta etnica a Transilvaniei si cat de respectate sunt drepturile minoritarilor in zona.
Iar simpatiile converg in general catre cei mici si ipotetic oropsiti, care au avut si au inteligenta de a arata lumii o fata mai agreabila decat valahii cu care sunt obligati sa convietuiasca.
In privinta legalitatii si legitimitatii protestului, desi s-au rostit vorbe mari, nu sunt prea multe de reprosat. Oricine are dreptul sa protesteze, sa ceara orice ii trece prin cap, indiferent daca acest lucru este in consonanta cu opiniile si sentimentele celorlalti ori cu starea de fapt de la un moment dat.
Singura conditie este sa respecte reglementarile legale in vigoare si ca manifestarea sa aiba un caracter pacific. Conditie respectata de organizatori. Faptul ca revendicarile contravin unor principii constitutionale nu constituie vreo infractiune.