Canada: ţară mare, cu economie puternică, situată la graniţa de nord a Statelor Unite ale Americii. România: ţară medie spre mică, situată în sud-estul Europei, cu o economie care poate fi numită oricum, numai puternică nu.
Titus Corlăţean: ministru de externe cu aptitudini de secretar UTC pe fabrică, fost secretar general al PSD, funcţie din care a plecat supărat după ce primarul Mazăre l-a făcut „fătălău plângăcios”.
Acestea sunt datele problemei. Faptele ? Ministrul Corlăţean, care nu s-a remarcat până în prezent prin nici o acţiune de politică externă cu care România să se mândrească, a ţinut morţiş să iasă din anonimat. Profitând de faptul că ţara numită Canada vrea un acord de liber-schimb cu Uniunea Europeană şi că România, ca stat membru, trebuie şi ea să-l ratifice, le-a cerut canadienilor să ridice vizele pentru români. Adică a încercat să-i şantajeze niţel: voi ridicaţi vizele, noi semnăm acordul. Şi a făcut-o în gura mare, ca să-l audă toţi românii posesori de rude în Canada şi să-l voteze.
Canadienii au reacţionat exact ca după bancul cu puricele şi elefantul: au murit de râs. Iar când au redevenit serioşi ne-au transmis că guvernul lor nu se tulbură din cauza ameninţărilor României. Oare ce-o fi gândit ministrul Corlăţean după ce a auzit asta: „mamă, ce haios sunt, i-am făcut să râdă” sau „dacă tăceam, filosof rămâneam” ? Oricum, sigur nu i-a trecut prin cap să-şi dea demisia.
Nu ştiu ce competenţe are Titus Corlăţean ca să ocupe scaunul pe care a stat cândva Nicolae Titulescu. Nu ştiu nici dacă acolo la ei, la PSD, Corlăţean a făcut măcar cunoştinţă cu Adrian Năstase sau cu Mircea Geoană, şi ei miniştri de externe cândva. Dar ştiu că eu, ca român, m-am simţit prost pentru că s-a râs de ţara mea. Oare cum s-or fi simţit românii din Canada ? Un lucru vreau să fie foarte clar: susţin cu toate puterile teoria că trebuie să ne recăpă
