Mă aflu în SUA de vreo două luni şi ceva şi printre altele, îmi caut inspiraţia pentru viitorul album. Nu că americanii ar fi mai cu moţ, dar face bine să schimbi perspectiva din când în când.
Ştiu de pe internet de Roşia Montană, de protestele ce au loc în ţară, de câinii masacraţi pe străzi şi de câtă ură pot strânge în ei unii oameni. Şi mă cutremur în timp ce un fior de neputinţă mă străbate pe şira spinării. Ca să-l combat, mai fac haz de necaz cu câte-un clip pe care-l pun pe Youtube… se numeşte “protest la distanţă”!
După care mă întorc la cântecele mele, pe care nu ştiu cine-o să le mai difuzeze, acum că Guerrilla nu mai emite pe calea undelor… şi brusc, dupa gândul ăsta mă pocneşte revelaţia: eu deja am cântat despre tot ce se întamplă acum!! Fucking shit (sunt înconjurată de americani, ce vreţi…), tocmai am realizat că am darul clarviziunii! Doar că un pic pe dos… să vă explic!
Am cântat despre Radio Guerrilla? Am cântat, şi a fost de bine… LLA, ştiti voi! Dar, câteva luni mai târziu, ce să vezi… Guerrilla işi pierde licenţele audiovizuale! Wtf, did I jinx it?!
Eh, trebuie să fie doar o coincidenţă… dar să mergem mai departe. Am o piesa de acum doi ani care se numeşte “Blood Stained” şi care are un mesaj ecologic: pe scurt, există foarte multe asemănări între relatia om – Pămant şi o relaţie abuziva între doi oameni. Societatea condamnă maltratarea unui om de către alt om (înjunghiere, sufocare, incendiere, viol, etc), dar cumva ni se pare în regulă să facem aceleaşi lucruri Terrei, pentru simplul motiv că nu percepem Pământul ca fiind o entitate vie.
V-am umplut de smerenie cu aceste cugetări ultime? Nu înca?! Puţintică răbdare, e doar o chestiune de timp. Acum vine legătura cu Roşia Montană… iată primele versuri din “Blood Stained”:
You’re too blinded to see me cry
There’s no time to stop
From you