- Social - nr. 212 / 30 Octombrie, 2013 Adesea se spune ca, daca vrei sa cunosti un om, daca el este bun ori rau, cel mai nimerit mod de a afla aceste lucruri este sa ii dai o functie, sa-l faci sef! In momentul in care un om ajunge intr-un post de conducere, implicit, devine ins decizional (ei, nu chiar in toate cazurile), se simte un fel de stapan si isi prezinta, volens-nolens, adevarata fata. Daca cel care a fost investit in functie este un om bun, el nu poate sa nu fie atent la doleantele, aspiratiile, durerile celor din jur. Sigur, el nu se va schimba prea mult, va incerca insa sa rezolve problemele tuturor, asta doar in situatia in care lasa la o parte... familiarismele. Dar, oare, poate face asa ceva? Sefu, deci omul ajuns ceva mai sus, va uita de unde a pornit? Functia il schimba pe om, precum vremurile! Adica, vorba aceea, vremurile s-au schimbat, insa oamenii (boierii) au ramas aceiasi. Sefu nu trebuie sa uite ca lucreaza cu oamenii, ca acestia au si ei sentimente, iar el nu este atotstapanitorul! Subalternii musai sa fie colegi cu seful lor, nu sclavii lui. Atunci cand ma raportez la colegialitate, termenul il inteleg, il percep in adevaratul lui sens, nicidecum la prietenie. Altfel spus, fiecare are putinta sa-si cunoasca clar pozitia… sa nu-si uite "locul”. Sa existe respect reciproc. Cand respecti munca celuilalt, nu poti sa-l ignorezi, sa-l injosesti, nu poti sa-l tratezi intr-un mod urat. Gand subalternii au opinii, sunt sanctionati intr-un fel sau altul. Acest tip de sef isi urmareste subalternii, chiar daca este nevoit sa apeleze la metode meschine: "Ce-a zis cutare, ce a facut cutarica?” Cum adica sa nu ai opinii, de ce oare doar cu bocancul in fata se poate conduce? Intrebari retorice. Dar sunt ele, cu adevarat, retorice? Si tacerea este un raspuns. Prof. GABRIELA BORDA - Social - nr. 212 / 30 Octombrie, 2013 Adesea se spune ca, daca vrei sa c