Comisia Europeană pare decisă să continue planurile menite să reglementeze sistemul bancar paralel, care s-a aflat la originea crizei creditelor şi a generat criza economică.
Un cadru mai restrictiv
Majoritatea cerinţelor de reglementare impuse sectorului financiar începând cu criza din 2008 au vizat în special sistemul bancar tradiţional. Însă sistemul bancar paralel, care include fondurile speculative, capitalul privat şi securitizarea, se implică în activităţi similare cu cele desfăşurate de bănci. Cu toate acestea, el a fost supravegheat mai superficial şi nu are acces la sprijinul acordat de banca centrală sau la măsuri speciale de protecţie, cum ar fi asigurarea depozitelor sau garantarea datoriilor.
Sistemul bancar paralel a sprijinit sectorul bancar tradiţional, furnizându-i lichidităţi, dar în acelaşi timp, a creat şi instabilitatea care a caracterizat mediul financiar global în ultimii ani. Această instabilitate a dus la prăbuşirea corporaţiei Lehman Brothers, în 2008, şi a contribuit la îngheţarea pieţei globale a creditelor pe durata crizei.
La nivel global, valoarea totală a activelor sistemului bancar paralel a crescut de peste două ori în ultimii zece ani, depăşind suma de 50.000 de miliarde de euro. În prezent, sistemul bancar paralel reprezintă o treime din sistemul financiar global. În Europa, este estimat la peste 23.000 de miliarde de euro.
Dimensiunile semnificative şi legăturile strânse cu sectorul financiar reglementat fac din sistemul bancar paralel o sursă potenţială de riscuri sistemice pentru state, Guverne şi contribuabili, întrucât orice deficienţă poate provoca un val de contagiune cu efecte negative asupra sectorului financiar reglementat.
De aceea, C.E. a propus recent o serie de măsuri care impun anumitor tipuri de fonduri de piaţă monetară să menţină o rezervă de lichidităţi
