Herbert Hoover a clamat mereu ca nu este adeptul limitarii actiunilor guvernului in economie si ca incurajeaza stilul libertarian european, dar actiunile sale inainte si dupa prabusirea pietei de capital din 1929 sugereaza altceva.
Inainte de a ajunge presedintele SUA, Hoover a petrecut multa vreme in administratia guvernamentala si a pledat pentru politicile interventioniste, in ciuda discursului sau politic.
Odata ajuns in fruntea statului american, Hoover a luat masuri fara precedent atunci cand piata de capital s-a prabusit in 1929. Politicile sale interventioniste au fost suficiente ca sa transforme o recesiune obisnuita in Marea Depresie. Actiunile sale au fost limitate doar din perspectiva faptului ca nu a vrut ca toate politicile sale sa devina o practica permanenta a guvernului.
Pe de alta parte, mitul ca Hoover a fost un presedinte care a stat deoparte si nu a facut nimic dainuie si astazi. Numai ca lucrurile nu au stat asa. De exemplu, cheluielile federale au crescut cu 50% in doi ani de la crahul bursier, in conditiile in care economia SUA se confrunta cu deflatia!
In timpul aceleiasi perioade, bugetul federal a trecut de la un mic surplus la un deficit de 4% din PIB. Intre timp, Rezerva Federala si-a redus rata dobanzii de la 6% la 1,5%, cel mai mic nivel din istoria SUA.
Franklin Roosevelt, presedintele ce i-a urmat lui Hoover, a spus ca “acest guvern a fost cel mai nesabuit si cel mai extravagant pe care am putut sa il descopar in statistica.” Interventionismul lui Hoover a fost atat de puternic incat acesta ar trebui sa primeasca “meritul” de a fi numit arhitectul Marii Depresii.
Spre exemplu, piata muncii s-a prabusit din cauza lui Hoover si al sau program de munca industrial. Hoover isi sfatuia angajatii de la Casa Alba sa nu faca reduceri salariale, dar sa aplice concedieri in masa.
Hoover credea ca p