George Bacovia, cel mai important poet simbolist român şi unul dintre cei mai reprezentativi exponenţi ai poeziei române moderne, s-a născut în Bacău în anul 1881, ca fiu al comerciantului Dimitrie Vasiliu şi al Zoei Vasiliu.

Familia i-a oferit o copilărie lipsită de griji materiale, peste media specifică acelei perioade. În anul 1900, la vârsta de 19 ani, George Bacovia s-a înscris la Şcoala Militară din Iaşi, dar s-a retras la scurt timp, spiritul său poetic fiind neconcordant cu disciplina cazonă.

Poetul a urmat ulterior studii de drept, la Bucureşti şi Iaşi, pe care le-a absolvit în 1911, după care s-a înscris în Baroul din Bacău. Nu a profesat însă avocatura, ci a fost angajat ca mic funcţionar sau profesor, în Bacău, Iaşi sau Bucureşti, trăind din greu şi dedicându-se poeziei. În 1916 George Bacovia devine copist la Direcţia învăţământului secundar şi superior din Ministerul Instrucţiunii.

Din noiembrie 1930 până în octombie 1933, George Bacovia a locuit în Bacău, fără a avea serviciu. Casa sa din Bacău este azi o clădire de patrimoniu. Impresionează simplitatea şi bunul gust al mobilierului. Totodată, în casa în care a trăit Bacovia şi azi se mai pot vedea pianul şi vioara, instrumente muzicale care au aparţinut poetului.

În 1933 s-a stabilit cu familia în Capitală, unde a rămas până la sfârşitul vieţii.

Un poet depresiv

Bacovia a fost depresiv încă din perioada adolescenţei şi a transpus această stare sumbră în versuri. A murit la 22 mai 1957, la 76 de ani, în locuinţa sa din Bucureşti din cartierul Giurgiului.

Numele adevărat al poetului era George Vasiliu, pseudonimul fiind inspirat din limba latină, „Bachus via" („Calea lui Bachus") şi de denumirea oraşului său natal, Bacău.

Casa memoriala detine un documentar pe casetă video în care e surprins poetul în timpul v