Se spune că cel mai mare truc de care este capabil diavolul este să ne facă să credem că nu există, dar studiile ne spun că peste 70% din oameni cred în existenţa răului suprem, a Satanei. Însă, personificarea răului are implicaţii care depăşesc supranaturalul, influenţând modul în care gândim, în care ne comportăm şi în care îi judecăm pe semenii noştri care par cuprinşi de acest rău suprem.

Peste 70% din americani cred în existenţa răului suprem, a Satanei. În România, 86,5% din oameni s-au declarat creştini-ortodocşi la ultimul recensământ, fapt care ne spune că cel puţin acelaşi procent crede şi în existenţa puterilor malefice.

Răul este prezent printre noi dintotdeauna

„«Înclinaţia» noastră către credinţa în supranatural îşi are rădăcinile în modelul copilăriei, fie al propriei copilării, fie al copilăriei rasei umane, în proto-istorie, când civilizaţia bazată pe raţiune nici nu îndrăznea să apară. De atunci, s-au păstrat reflexe foarte puternice şi numai educaţia unor simţuri recente (cum ar fi psihologia) ne poate oferi o altă perspectivă decât reflexul de a ne raporta la supranatural. Or, civilizaţia actuală, cu toată ştiinţa bazată pe gândire critică şi explicaţie raţională reprezintă, în fiecare din noi, o crustă foarte subţire (corticală, am putea spune) comparativ cu milioanele de ani de trăire superstiţioasă“, spune Paul Moroşanu, psihoterapeut şi blogger adevărul.ro.

Plăcerea dată de rănirea semenilor, sau chiar de uciderea lor, a fost definită ca „rău suprem“. Însă, ceea ce noi vedem ca o demonstraţie clară puterii diavolului în viaţa noastră, specialiştii au interpretat-o altfel, ca pe ceva din sfera banalului. Psihologii susţin că la rădăcina acţiunilor malefice stau cauze psihologice obişnuite, lucru care a ancorat această noţiune în realitate şi a decretat existenţa „răului suprem“ ca fiind un simplu mi