Răul este un succes de casă. E un „blockbuster”! Ca afacere este o oportunitate de investiţie şi jaf. Mediul de afaceri este la fel de ostil ca în Guatemala şi Columbia. Încrederea în sine a celor buni este la pământ şi calea bejeniei este pentru mulţi cea mai bună soluţie. Aici pare că este „Ţara lui scapăcinepoate şi sescoatecinepoate”.

Binele nu se simte bine în ţara noastră „demultişor”. Este slăbit, dar este într-o uşoară creştere de popularitate. Are încă un aspect neomogen, palid şi umblă îndeobşte solitar. Dacă privim ca pe o confruntare antropologica alb vs negru, rău vs bun, lumină vs întuneric sau „şobolanii gri” contra celor „albi”, atunci putem spune fără extract de studii elaborate ca „şobolanii albi” nu se adună la un loc sub acelaşi steag, nu colaborează unii cu ceilalţi, sunt individulişti şi nu obişnuiesc să se opună răului împreună.

S-ar putea spune că în masochismul nostru iresponşabil preferăm să fim alergaţi de şobolanii gri sau să alegem fuga în „străinătate” nefiind capabili să fim solidari şi implicaţi mai mult de trei zile în combaterea lui. În schimb, şobolanii gri sunt complici, sunt mulţi şi au puterea. Complicitatea răului, cea mai la îndemână formă de asociere de la noi, distruge oamenii, pădurile, otrăveşte fântânile şi face fracturare hidraulică. Binele se face şi se drege mai greu decât răul. Răul o ia pe scurtătură şi are aspecte drăceşti. Sălăsluieşte prin politică şi pe la oraşe mari. Pe unde găseşte slăbiciune omenească. Şi este multă sminteala pe lume asta, maică!

În încăpăţânarea mea de a nu pleca de la „locul accidentului” şi, dincolo de pălinca, brânză cu roşii şi prietenii pentru care stau în România, am pus într-o introspectivă discuţie ascultătorilor de la Radio Guerrilla - care nu moare, nu se preda şi se va întoarce în „aer” - o temă: „Ce mama naibii funcţionează totuşi Bine în România de azi!?” (ordine