Zilele trecute am fost la o gală a milionarilor. Nu sunt milionar, dar m-am dus pentru că m-am numărat printre gazdele evenimentului. S-au ţinut discursuri, s-au dat diplome, s-a socializat – cum se spune pe malul Dâmboviţei. Eu am băut un vin roşu de Dealu Mare - Ceptura, foarte bun.
A doua zi, m-a sunat o amică mai îndepărtată, care ştia că fusesem la gală şi m-a întrebat direct: „Ia spune-mi, cu cine a venit S.D.?“ A fost cu o doamnă, i-am răspuns căutând prin mintea mea obosită imaginea milionarului S.D. „Era blondă?“ a insistat amica. Da, era blondă. „Avea peste 30 de ani?“ Cred că era o păpuşică blondă, am precizat spre deliciul amicei mele care n-a mai avut altă curiozitate aflând că blonda milionarului avea sub 30 de ani şi a închis telefonul. La cât vin băusem la gală şi pe Regina Angliei tot păpuşică aş fi văzut-o.
La vreo două zile de la paranghelie, m-a sunat un amic îndepărtat, care cochetază cu presa, o presă neclară. Nu mă mai sunase de vreun an. M-a întrebat dacă ştiu ceva despre M.P. Care M.P.? am întrebat năuc, deşi îmi trecuse mahumureala de la gală. „Cum care M.P., prezentatorul de la televiziunea Ţ!“ Ah, da, uitasem că ăsta mai există pe sticlă! Ce să ştiu despre M.P.? „Este cumva homosexual?“ Habar n-am! – am răspuns blocat. Poftim, tocmai pe mine m-ai găsit să mă întrebi asta, ce ţi-a venit? – m-am pregătit să-l iau la rost. „Mă gândeam că poate tu ştii!“ Nu ştiu, dom’le! Şi de ce ar trebui să ştiu? „Am încercat să verific şi eu o informaţie!“ – s-a justificat amicul ofuscat şi a încheiat discuţia. Emoţiile autentice ne-au părăsit în această lume aglomerată de curiozităţi bolnăvicioase.
Probabil că astfel de curiozităţi fac parte din viaţă şi n-ar trebui condamnate – mi-am spus cu înţelegere, în timp ce mă uitam la prima pagină a unui tabloid citit în metrou de un bărbat între două vârste. Mă uitam la titlul d