În ceea ce priveşte realizarea Moldovei Mari ca stat “independent”, principalul mobil constă în atragerea în creuzetul inventat al statalităţii Republicii Moldova pe cele mai nepregătite minţi ale Moldovei apusene, continuatoarea de drept a statului moldovenesc al intervalului medieval şi al începutului perioadei moderne.

În debutul articolului vreau să fac o mărturisire, şi anume că aparţin mai degrabă categoriei naivilor României. Cu toate acestea, îmi vine greu să cred în ipoteza teoriei conspiraţiei la Pungeşti. Nu exclud prezenţa moldoveniştilor, dar infiltrarea lor pare, mai degrabă, o operaţiune de marketing politic, pentru a obţine vizibilitate. De ce spun asta? Prin “deconspirare” a avut de câştigat Chevron, care va amâna doar debutul lucrărilor de explorare a gazelor de şist, iar singura care a avut de suferit e societatea civilă, anesteziată acum. Dacă ar fi fost un amestec al “agenturilor străine”, totul se făcea într-o manieră soft şi cu mai multă subtilitate.

În ultimele două săptămâni s-au adunat miliarde de pixeli de scriitură, pornind de la tabloidul virtual cancan.ro şi ajungând la mai prezentabilele adevărul.ro, revista22.ro, inliniedreapta.net sau Realitatea TV etc. Dacă săptămâna trecută, ţăranii din Pungeşti nu aveau încă etichetă, acum au. Cele două proiecte miniere contestate în ultimele două-trei luni, Roşia Montană şi Pungeşti, opun două categorii de protestatari: “hipsterii de Bucureşti şi Cluj” vs. “moldovenii înapoiaţi”. Apelativ pe care-l consider jignitor, atât timp cât nu se aminteşte de “hipsterii” din Iaşi sau Bârlad (iată cum a ajuns ca un epitet peiorativ să capete conotaţie pozitivă) şi cât timp nu se precizează, care moldoveni.

Cine sunt moldoveniştii ce apar în scenariul Pungeşti ca masă de manevră a ruşilor? Nu am să dau nume, pentru că nu doresc să fiu părtaş la potenţarea lor politică. Însă, “liderii” sunt