Dacă Mihai Goţiu n-ar fi postat pe Voxpublica textul despre jurnalistul Tudor Ştirbu, care a fost condamnat să plătească aproape 9.000 de euro pentru un articol de investigaţie, s-ar fi auzit ceva dincolo de hotarele Clujului? Sînt convins că nu! A sărit breasla să-l apere pe Tudor Ştirbu? Nu! Au existat voci, dar nu o reacţie comună de solidarizare – sub forma unor scrisori deschise adresate Avocatului Poporului, CSM-ului, Parlamentului European şi CEDO.

Dacă această reacţie nu există, asta e mai ales din vina noastră, jurnalişti de investigaţie sau nu, fiindcă nu sîntem în stare să ne facem un singur sindicat care chiar să ne reprezinte în asemenea împrejurări. Un sindicat care să-i ajute pe colegii noştri să-şi găsească avocaţi buni şi care să monitorizeze cazurile lor, înainte ca ei să ajungă să-şi caute dreptatea la CEDO.

Dacă jurnaliştii de investigaţie sînt o specie în curs de dispariţie în România, mai sînt de vină şi ONG-urile care se laudă că reprezintă societatea civilă şi care nu pricep sau se fac că nu pricep că fără aceşti jurnalişti şi vocea omului de pe stradă e condamnată la amuţire. Dar la fel ca şi jurnaliştii, societatea civilă e împărţită în coterii politice care o fac să-şi piardă autoritatea.

Am avut şi eu cîteva procese, după articole publicate cu ani în urmă în Cotidianul. Mi se cereau daune de miliarde de lei vechi. Dacă aş fi pierdut măcar unul dintre ele, aş fi ajuns la propriu pe drumuri. Cunosc însă jurnalişti din provincie care şi-au vîndut locuinţele pentru a plăti asemenea daune, după procese pe care ar fi trebuit să le cîştige, potrivit avocaţilor cu care am discutat despre cazurile lor.

Să fie limpede, nu vorbesc aici de gazetăria de şantaj sau de ordurile din presă care au tras în noroi, printr-un limbaj deşănţat, pînă şi ideea de pamflet, ci de anchetele cinstite, de la care au pornit de