După victoria asupra lui Andrei Bathory, în bătălia de la Şelimbăr (18/28 octombrie 1599), Mihai Viteazul a intrat triumfător în Cetatea Alba Iulia. Intrarea triumfătoare a avut loc în data de 1 noiembrie 1599, primind cheile oraşului chiar din partea episcopului Demetrius Napragy. Deşi nu a fost recunoscut de Dieta Transilvaniei decât ca un guvernator imperial, Mihai a fost conducătorul de facto al Transilvaniei. Avea încuviinţarea Împăratului Rudolf II care dorea să păstreze Transilvania răzvrătită sub control politic.
În mai 1600, după ce l-a alungat de pe tronul Moldovei pe Ieremia Movilă, Mihai Viteazul realizează unirea celor trei ţări române. Fostul ban al Craiovei, devenit domnitor în Ţara Românească a reuşit să unească simbolic cele trei ţări române. Voievodul se proclamă într-un document din 6 iulie 1600 „Io, Mihai Voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Ţării Româneşti, al Ardealului şi a toată ţara Moldovei”.
Chiar dacă nu a reuşit consolidarea unirii celor trei ţări, chiar dacă lucrarea sa politică s-a destrămat repede, unirea românilor va deveni, ceva mai târziu, un ideal naţional al românilor, un ideal care se va împlini la începutul veacului XX, în Anul Domnului 1918.
În „Românii supt Mihai-Voievod Viteazul”, istoricul Nicolae Bălcescu ne descrie foarte frumos intrarea în Alba Iulia care s-a făcut prin poarta Sf. George: „De la această poartă până la Palatul Domnesc, stă înşiraţi ostaşii de ambele părţi ale uliţei în mai multe rânduri, în dosul cărora se grămădise mii de mii de popoare.
Înainte venea episcopul şi clerul său, isnafurile (corporaţiile) oraşului, apoi o bandă de muzică ce se compunea din opt trâmbiţe, care cu multă armonie modula sonurile lor, de atâtea tobe de oţel pe obiceiul turcesc, de un bun număr de flaute şi flaşinete. În urma acestei orchestre, venea Mihai, călare pe un măreţ cal alb.
Opt paji i