Vi-l mai amintiţi pe politicianul Crin, cel de acum un an, doi, trei, din urmă doar cu câteva luni de zile? Imagini de arhivă ni-l prezintă în „poza” de proaspăt ales lider al PNL, în aceea de luptător pe aceeaşi baricadă cu Geoană, înfrântul de la prezidenţialele din 2009. Alte „poze” ni-l arată în teribila confruntare electorală cu Traian Băsescu, împrejurare în care Crin a fost mereu în ofensivă, sclipitor, iar preopinentul Băse ezitant şi lamentabil. Dar cum vi s-a părut, mai apoi, şeful liberalilor în calitatea sa de amic cu Ponta, fondator şi colider al USL?

Pe urmă, combatant ferm şi vehement la Referendum, preşedinte interimar la Cotroceni? Sper că n-aţi uitat discursul său brici anti-Bruxelles, anti-american, înfierarea manevrelor Curţii Constituţionale, a DNA-ului şi a Justiţiei, birjăreşte controlate de demisul prin votul celor 7,5 milioane de români veniţi la urne. Nu vă e dor de neaşteptatele întorsături retorice ale d-lui Crin, din lunga vară fierbinte a anului de pomină 2012? Vară în care mai tot românul, ascultându-l pe dezlănţuitul orator, fredona admirativ: „Eşti o floare, eşti un Crin, în politică / Eşti parfumul cel mai fin!”.

Ce s-a întâmplat în ultimele luni, săptămâni, cu acel domn Crin?

După vacanţa parlamentară, imaculatul Antonescu a întors foaia într-o manieră din care greu e chiar şi pentru unii din comilitonii liberali să priceapă ceva. De unde, până acum, pentru domnia sa Justiţia română era coruptă şi sluga lui Băsescu, iar DNA făcea numai dosare politice, optica liberalului şef vede azi alb unde ieri era negru.

Instituţia cu pricina trebuie apărată de ingerinţele politicului, nu împărţită între doi „capi de haită”. Rezultă că Ponta e capul unei haite. Ieşind pe televizor, prezidenţiabilul Crin se jură (ca şi Băsescu) că el nu va permite astfel de ingerinţe şi că va apăra independenţa magistraţil