Indiferent ce se spune la televizor, de unii mai mult sau mai puţin votaţi, ţara merge prost. Din toate punctele de vedere. Eu unul, care bat spre jumate de secol de făcut umbră sfintei glii strămoşeşti, nu-mi amintesc să fii mers vreodată bine, poate niţel mai puţin prost. Până în 1989, n-avea cum să dea înainte. După, nu a fost lăsată. De-ai noştri, nu de străinii cărora nu voiam să le-o vindem.
În campaniile electorale tot vorbim că a venit vremea schimbării. După ce băieţii se instalează la putere, ocupă de la guvern şi televiziune până la ultima gară, ne pomenim că nu se schimbă nimic. Aşa că ne punem speranţa în reîntoarcerea celor dinainte, poate-poate…Istoria a dovedit că sperăm degeaba. Alte măşti, aceeaşi dramă…
Nici o guvernare nu a reformat, nu a modernizat nimic. S-a mai cârpit p-ici, pe colo. Uitaţi-vă la economie. E aproape complet dependentă de stat. Taie Guvernul investiţiile, se duc dracului aproape toate afacerilor private. Intră lumea în criză, şi noi o dată cu ea, ce descoperim? Pe noi nu sistemul bancar, ca în America, ne trage la fund, ci aparatul bugetar imens. Plus parazitarea fără nici o limită a banului public.
Ce exemplu mai bun că ne-am predat soarta pe mâna unor gargaragii, fără nici o viziune, fără nici un crez ideologic, decât ce se întâmplă acum cu Codurile? Guvernul s-a împiedicat în Codul rutier, pe care câţiva poliţişti cu studiile la seral, neîncurcaţi de politicieni, l-ar fi rezolvat în doi timpi şi trei mişcări. Ce să mai vorbim că la Codul fiscal se umblă de la o zi la alta, de bâjbâiala cu cel penal, când Codul vestimentar al parlamentarilor pare o problemă de nivelul laureaţilor Premiului Nobel?
Să nu li se pună pata, Doamne fereşte, pe codul galben de vijelii, pe cel portocaliu de caniculă, ori pe cel roşu de inundaţii! Dar, în special, pe Codul bunelor maniere. Pe care, oricum, nu le au.
Indife
