Întâi a venit dl. Băsescu. Jovial şi cu zâmbetul până la urechi ne-a anunţat: „Aici sunt banii dumneavoastră!” Era prima încercare majoră în materie de taxe noi pe care o vedeam. Ţara s-a umplut de panouri în care am fost avertizaţi că se lucrează în folosul nostru. Vorba a intrat în folclor, ajutată şi de cântecul celor de la Taxi, care le-a căzut pe suflet românilor.
Era o vreme de sărăcie mare şi, încă, de vise ale poporului faţă de politicieni. Cine dracu’ era atent atunci la licitaţii, conflicte de interese, la şpăgile trase de politicieni şi para-ndărătul practicat pe la contractele astea. Plus că Băsescu era simpatic şi părea de încredere. Parcă altfel plăteşti unuia care îţi ia banii cu zâmbetul pe buze. Şi parcă făcea şi sens: dacă vrei să ai drumuri bune, plăteşti ceva în plus. De pe seama lui au rămas câteva drumuri bune şi nicio autostradă. Mai ales ideea că nu ne trebuie autostrăzi.
După Băsescu, PSD a dat-o în rafinamente: să plătească doar cei care folosesc drumurile, nu toată lumea care are maşină, cum se stabilise iniţial. Aşa că taxa s-a băgat în benzină, mărindu-i preţul. Nu-i bai, că o guvernare mai târziu s-a băgat rovinieta, deşi a rămas şi acciza mărită. Autostrăzile tot n-au venit. Au mai apărut nişte idei. Ba să facem cu fonduri europene, ba să fie parteneriat public privat, ba să vină chinezii, americanii şi tot neamul lor. Ba să le face şi să plătim taxă la ele, ba, ba, ba, ba... Ba au şi trecut toţi la guvernare, iar autostrăzi, n-am văzut decât una.
Şi e doar un exemplu. Când a fost să nu mai meargă lucrurile, s-a tăiat tot de la prostime: din salarii, din pensii, de unde s-a apucat. Ba ne-au mai băgat şi o taxă pe cumpărat maşini şi au mărit şi TVA-ul. Am ajuns ţara cu cele mai multe taxe din Europa Centrală şi de Est. Şi cu cele mai multe operaţiuni pe care trebuie să le facă o firmă penteru a se achita de îndatoriri.
