La intrarea în bibliotecă, mi-aduc aminte de finalul Eccleziastului: "...scrisul de cărţi este fără sfîrşit, iar învăţătura multă este oboseală pentru trup". Bibliotecile sînt legitime, aşadar. Cel puţin în acelaşi sens în care sînt legimite sălile de fitness. Ah, dar cîte minunăţii nu se întîmplă în biblioteci! Cicero zicea că dacă ai o bibliotecă şi o grădină nu ai ce să-ţi doreşti mai mult. Sursa: CODRIN PRISECARU
De fapt, şi grădina şi biblioteca sînt variante ale aceleaşi, superioare, întrebuinţări: plimbarea printre minunăţii. Borjes îşi imagina Paradisul ca o imensă bibliotecă. Şi Erasm credea că biblioteca este un fel Paradis la îndemînă. Un personaj dintr-un roman de Eco simţea, în bibliotecă, un fel murmur secular (cărţile vorbesc unele cu altele), care îi dădea o stare de ciudată încîntare, pentru că afla, astfel, secrete demult îngropate în cărţi. În "Harry Potter", există un personaj fascinant, Hermione Granger, care mergea în bibliotecă de cîte ori se simţea nesigură şi ieşea de acolo gata de fapte măreţe. S-a dovedit a fi unul dintre cele mai longevive şi viteze personaje ale lungii epopei. Tot Borges, vorbea despre faptul că, intrînd în bibliotecă, se simte misterioasa gravitaţie a cărţilor, serenitatea ordinii lor învechite – ceea ce este, direct, o experinţă a timpului.
Undeva, Rilke descrie experienţa lecturii la bibliotecă: poetul citeşte un poet în bibliotecă şi simte că toţi ceilalţi cititori pătrund în cărţile lor, pierd conştiinţa oricăror alte prezenţe alături (deşi sala e plină de cititori), iar cînd se mişcă, o fac ca paginile cărţii, întrocîndu-se aidoma cuiva care doarme şi, între două vise, se întoarce de pe o parte pe alta. În fine, în chip definitiv, E.L.Doctorow spune că o societate liberă este aceea care înzestrează pe fiecare membru al ei cu un certificat de naştere, un paşaport şi un card de acces la bibliotecă. Prima, ce