Iordan Datcu era cel mai indicat să realizeze această monografie, fiind el însuşi folclorist, istoric literar şi editor. Ca editor, l-a cunoscut mai bine pe Ovidiu Bârlea, căruia i-a editat la „Minerva”, unde era redactor, câteva din cele mai importante cărţi de etnologie şi folclor. Deşi Ovidiu Bârlea este unul din cei mai mari folclorişti români, cu o operă de proporţii hasdeiene, n-a fost şi nu este apreciat după merit.

A avut o existenţă solitară, dramatică, a muncit cu o tenacitate specific „moţească” – pentru că era originar din ţara Moţilor, din Bârleştii Mogoşului, apropiaţi de Bucium-Şasa, locul unde a preoţit Ion Agârbiceanu şi a fost dascăl Ion Pop Reteganul, locul unde s-au petrecut întâmplările din Arhanghelii şi Fefeleaga – pagini antologice din literatura Munţilor de Apus. A studiat în satul natal, la Baia de Arieş şi Târgu- Mureş, şi urmează Facultatea de Litere la Universitatea din Bucureşti, fiind atras mai ales de cursurile despre baladă şi de concepţia folcloristică a lui D. Caracostea. În anii ’40 este concentrat şi participă la campania din Răsărit. Aproape de încheierea războiului, în mod neaşteptat, este arestat de ruşi, şi stă în prizonierat aproape patru ani. În 1949 se angajează la Institutul de Folclor, unde ajunge şef de sector, dar după două decenii demisionează, din cauza neînţelegerilor cu conducerea Institutului. Timp de două decenii, – moare în 1990 – va munci într-o autoimpusă solitudine, publicând remarcabile tratate de folclor şi ambiţionându-se să trăiască din scris şi din ajutoarele băneşti trimise de Monseniorul. Octavian Bârlea, preot greco-catolic la Roma şi apoi la München. În 2008, revista „Discobolul” din Alba Iulia i-a consacrat un număr omagial înmănunchind studii, articole şi evocări ale unor folclorişti, colaboratori sau învăţăcei ai lui Ovidiu Bârlea.

Monografia lui Iordan Datcu consemnează debutu