-AA+A

Romanul „Lunetistul” de Marin Mălaicu-Hondrari şi alte cărţi La Biblioteca Judeţeană George Coşbuc a avut loc întâlnirea cu Marin Mălaicu-Hondrari. „Lunetistul” este un roman foarte bine receptat mai întâi de către publicul cititor, apoi de critica literară de diferite voci şi nuanţe, care nu a întârziat să se manifeste. Romanul are la bază două subiecte, ce prin modul cum apar aranjate şi expuse de autor, sunt ambele principale: 1. Scurta viaţă a ucigaşului plătit, mercenar, protagonistul Constantin, de origine român; 2. La fel, scurta viaţă (pentru că trebuia scurtată în baza unei anumit contract în sarcina lui Constantin) a scriitorului Carlos Murillo Ponti, de origine sud-american. Faptul că vieţile lui Constantin şi a lui Carlos se intersectează la un mod neaşteptat nici nu trebuie afirmat, deoarece fără aceast ciudat traseu al celor doi, romanul nu şi-ar mai găsi rostul. Celelalte personaje care gravitează în jurul celor doi contează numai prin felul cum mâna măiastră a autorului le „aranjează” roluri interesante, e vorba de: Cristina, Ricardo Valbuena Zigler, patronul, Jim, soţul de mai târziu al Cristinei, Carmen Mercedes Belano, prietena lui Constantin, Pilar din Madrid, altă prietenă. Poanta romanului şade în aceea că nu este defel un roman poetic – o etichetă aşezată pe cărţile de proză ale lui Marin Mălaicu-Hondrari, după cum au afirmat unii critici literari -, şi nu este nici roman poliţist, roman de acţiune, triller, ori plin de indivizi cu galoane de comisari sau de „duri”, chiar spre satisfacţia a cititorilor. Intâlnind titlul romanului, „Lunetistul”, cititorii nu neapărat şi-au imaginat că au de-a face cu un roman de crimă şi pedeapsă. Cititorii s-au întâlnit cu ceea ce, cred, trebuie să se întâlnească astăzi: un roman căruia nu-i poţi pune graniţe, cu acţiuni plimbate pe tot globul, care descrie două personaje distincte, un executan