- Social - nr. 216 / 5 Noiembrie, 2013 Asa cum anticipam in articolul anterior, stresul negativ sau distresul induce efecte in plan neurtopsihologic. Printre care as evidentia tulburarile anxioase, care pot fi de panica, de anxietate generalizata, anxioase si depresive mixte, specificate si nespecificate, sau asa-numitele reactii la stres, care pot fi acute, inducand unele tulburari de adaptare si conduita, oferind oportunitatea expertilor din O.M.S. sa deceleze si sa clasifice comportamentele si reactiile ce delimiteaza sindromul si simptomele manifeste ale stresului. Pe fondul acestor implicatii si al efectelor nocive induse, problematica stresului devine din ce in ce mai importanta si complexa, mai ales prin natura factorilor agentilor stresori. Un factor generalizant al stresului, regasit pe intregul mapamond, il constituie, spre exemplu, nesiguranta in raport cu posibilele catastrofe ce ameninta viata pe pamant, omul devenind tot mai incapabil sa preintampine o asemenea catastrofa iminenta, demonstrandu-si incapacitatea adaptativa in raport cu aceste schimbari si cu dinamica sociala, in general, fiind inferior multor specii din regnul animal, mult mai adaptative la asemenea agenti stresori, dispund in plus fata de om de anumite "instrumente”- capacitati de perceptie superioara speciei umane. Asemenea capacitati pot conduce la o redefinire a inteligentei in raport cu autoprotectia si nu neaparat cu creatia - creativitatea, mitul superioritatii omului fiind spulberat din acest punct de vedere, omul fiindu-le superior doar sub raport rational, nu si instinctiv adaptativ. Din aceasta perspectiva, experienta social - istorica petrecuta de-a lungul istoriei se constituie intr-un avertisment serios in ceea ce priveste superlativizarea ratunii si gandirii abstracte, avertizand asupra necesitatii "intoarcerii” la adevaratul nostru creier, dincolo de gandirrea si intelig