„Bagă bani, bagă bani!” pare să fie refrenul preferat al guvernanţilor, în aceste zile, fredonat hipnotic, pe toate canalele, doar-doar nu vom simţi cum ni se bagă iarăşi mâna în buzunar. Este acea perioadă a anului când Guvernul, oricare ar fi el, pupă recunoscător pumnul strâns al FMI şi încearcă să ne explice nouă, marea masă a contribuabililor captivi, că, deşi lucrurile merg bine şi economia creşte, va trebui să plătim scump orice avantaj ieftin. Noul acord negociat cu FMI nu face excepţie de la regulă, doar că, poate mai pregnant ca altă dată, el este îmbibat cu ceva ce s-ar putea numi „spiritul Văcăroiu”.
Taxele cresc şi se înmulţesc, însă metodele de dijmuire sunt indirecte, înşelătoare, pentru a nu speria „vânatul” plătitor de taxe. În paralel, pentru calmarea spiritelor, se dau nişte bani celor mai sărace şi mai defavorizate categorii sociale, baza de votanţi dintotdeauna a PSD.
Cum anul viitor sunt două rânduri de alegeri, Guvernul Ponta şi-a făcut temele: salariul minim pe economie va creşte anul viitor, în două tranşe, până la 900 de lei, pensiile vor fi indexate cu inflaţia, iar profesorii debutanţi şi medicii rezidenţi vor primi câteva zeci de lei în plus la salariile mizere.
Aceste mari „cuceriri” vor fi însă plătite cu vârf şi îndesat de către toţi ceilalţi. Şi chiar şi cei care vor primi câţiva bănuţi în plus, la salariu sau la pensie, s-ar putea să constate că s-au bucurat degeaba.
Foamea de bani la buget, pe fondul proastei colectări a impozitelor şi al eşecului în combaterea evaziunii fiscale, a împins Guvernul Ponta către cea mai facilă soluţie, şi totodată şi cea mai proastă: inventarea de taxe peste noapte şi mărirea unora dintre cele existente.
Acciza de 0,07 cenţi pe litrul de carburanţi, impozitul pe construcţiile speciale ale marilor companii din energie şi transporturi, indexarea accizelor cu inflaţia sunt do