Braşovenii au plecat la Bucureşti să „spargă” pe Dinamo sau măcar să ia măcar un punct, după cum declarau războinic înaintea jocului.
Ba mai mult, Pelici a plusat şi a anunţat că pleacă dacă pierde jocul. Ce vină a avut el că Balaj nu se afla în spatele porţii (locul ideal în opinia sa pentru a vedea acea infracţiune, conform propriei declaraţii), la faultul asupra lui Dias în suprafaţa de pedeapsă (87)? Sau că unii jucători au lăsat-o mai moale, ca să ne exprimăm elegant şi să nu spunem că au mimat fotbalul.
Ai noştri nu au început jocul fantastic şi nu au arătat ca o echipă venită să câştige, dar măcar ne bucuram că trecuse aproape o repriză şi scorul era 0-0, ne apropiam de un punct la Dinamo şi nu ar fi fost chiar rău.
Dar în fatidicul minut 45, un fault nesancţionat de Balaj şi somnolenţa lui Mutu în poartă, au dezmorţit tribunele, 1-0, marcase Thicot, care se trezise cu balonul în picior după centrarea lui Matei. V. Lazăr a făcut 2-0 (55) şi lucrurile păreau clare, declaraţiile oficialilor braşoveni erau fără acoperire. Jocul a trenat şi în ultima lui parte a adus o revigorare a Braşovului, mai ales după reuşita lui Aganovici, 2-1 (75). În final Dias putea aduce bucuria echipei sale şi deşi a rămas singur cu Bălgrădean, a preferat să încerce obţinerea unui penalty.
Din păcate Balaj nu a văzut (şi îl credem, chiar este un arbitru corect, dar ce folos, punctul pierdut rămâne pierdut, în caz că prezumtiva lovitură ar fi fost transformată) şi Dinamo a câştigat.
Greu, dar a câştigat, un meci care la un moment dat părea că îl au la discreţie. Dar nu Dinamo ne interesează pe noi ci Braşovul, mai exact Fotbal Club, echipă cu 10 puncte după 13 etape. Puţin, foarte puţin, se anunţă o iarnă geroasă sub Tâmpa.