- Cultural - nr. 216 / 5 Noiembrie, 2013 De la ,,Poduri de flori”, la ,,Poduri de carte” Au trecut mai bine de doua decenii de cand, la Prut, s-a intamplat una dintre ,,minunile” acelui zbuciumat sfarsit de mileniu doi si de secol 20. Atunci, romanii de pe cele doua maluri de Prut, la un inceput de mai, cand intreaga natura imbracase mantia primaverii, impodobita cu toate frumusetiile pamantului, si-au dat, pentru prima data, dupa cinci decenii, intalnire acolo, la Prut, pentru a darama acel hotar nedrept, ,,impletit din lacrimi si din sange”. Erau hotrati sa spulbere ,,piatra de hotar pe care muscalu’ a pus-o la Prut, rupand biata noastra Moldova in doua”, asa cum a scris, cu mana tremuranda, un preot roman basarabean, pe o veche carte bisericeasca. Au fost ,,Podurile de flori” de la Prut. Atunci, pentru cateva ore, Prutul a incetat sa mai fie granita prin inima pamantului romanesc. Apele sale, molcome si cuminti, au incetat sa mai curga ,,printre tari romane” si nici nu li se mai auzea ,,plangerea-n Carpati”! In sufletele sutelor de mii de romani, adunati acolo, au renascut sperantele. Ei aveau sentimentul ca traiesc un moment istoric si erau cu totii martorii unui viitor ce incepea chiar atunci, pornind catre ceasurile cele mari ale unei dreptati ce trebuia sa se intample pentru intregul neam romanesc. ,,Da-ne, Doamne, inapoi, Basarabia in Tara!” Nu a fost sa fie insa. ,,Podurile de flori” de la Prut au ramas doar o amintire, iar sperantele care au renascut atunci, in sufletele noastre, au devenit o crunta dezamagire. Asa au vrut politicineii vremii, si Basarabia romaneasca – trup din trupul Tarii – ,,marita cu atatea jertfe si cu atatea suferinte”, a devenit Republica Moldova ,,stat independent”. Se starpesc greu buruienile otravite care au prins radacini adanci pe trupul Basarabiei ,,furata, tradata mereu”! Asta in ciuda faptului ca procesul istoric inceput in