- Social - nr. 217 / 6 Noiembrie, 2013 Dar mai importanta decat aceste raporturi si corelatii stabilite intre doua sau mai multe variabile dependente si independente, este configuratia acestui fenomen, obiectivata prin structura si fazele stresului, demonstrand si din acest punct de vedere complexitatea acestui fenomen. Sub raport structural se pot desprinde: situatia stresanta (stresorul - agentul extern, producator de stres, concretizat in zgomote, lipsa de informatii, conditii precare de munca, supra sau subsolicitarea aptitudinala, incertitudinea si insecuritatea, frustrarea, socul emotional si alte emotii negative anticipate si amplificate); schimbarile fiziologice si starile psihice produse de agentii stresori - cei ce produc stresul si prin care se exprima stresul propriu-zis si comportamentul rezultat, concretizat prin starea produsa ca urmare a actiunii agentilor stresori si a schimbarilor fiziologice, neurofiziologice si endocrine. In ceea ce priveste reactia organismului la actiunea acestor agenti stresori, organismul parcurge mai multe etape: reactia la alarma, cand organismul incearca sa se apere de actiunea nociva prin intermediul sistemului de aparare; etapa de rezistenta si etapa sau stadiul de epuizare. Cercetarile efectuate asupra unor subiecti supusi unor situatii stresante severe cum ar fi: cutremurele, incendiile, inundatiile si o serie de boli grave, anticipate ca a fi iremediabile, au permis desprinderea mai multor faze in constituirea reactiei la stres: faza de anticipare sau de amenintare; impactul; indepartarea de pericol si faza posttraumatica. Le vom analiza succint pe fiecare. Faza de anticipare sau de amenintare reprezinta stadiul incipient specific indivizilor care dispun de un nucleu al personalitatii bine echilibrat si pentru care nu orice agent stresor se constituie in ceva ca a fi "amenintator”, spre exemplu intr-un pericol, deoare