Celeritatea este una dintre cerinţele actului de justiţie din România, iar pentru cei care nu ştiu ce înseamnă celeritate am să spun că este vorba de rapiditatea cu care este soluţionat un dosar. Faptul că nu se întâmplă deloc aşa, este demonstrat cu vârf şi îndesat de dosarul în care ar trebui să aflăm dacă în perioada 2000-2004 la Primăria Suceava s-a comis un jaf de proporţii, de circa 2 milioane de euro, sau acele persoane trimise în judecată sunt curate ca lacrima.

Dosarul a parcurs deja 75 de termene, într-o perioadă „rezonabilă” de şapte ani, iar finalul său nu se întrevede în viitorul apropiat.

Principalele persoane puse sub acuzare în acest dosar sunt fostul director economic al Primăriei Suceava, Neculai Bujor, şi cumătra acestuia, Tamara Chiribucă. Ca fapt divers, între timp, Tamara a şi divorţat, iar mai nou în procese apare cu numele de Achiţei.

Procesul a început în vara anului 2006, iar inculpaţii au depus o cerere de strămutare. Până când această cerere a fost analizată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au trecut câteva luni bune. Magistraţii instanţei supreme au decis să accepte strămutarea, astfel încât dosarul a fost trimis la Tribunalul Bistriţa, instanţă unde sunt şi acum aşteptaţi pentru audieri martorii. În ceea ce priveşte inculpaţii, audierea acestora va mai necesita, probabil, alţi ani buni de aşteptare, iar în actualul ritm al procesului nu ar mira pe nimeni ca la final să fie găsiţi niscai vinovaţi, dar nimeni să nu poată fi tras la răspundere pentru că a intervenit prescripţia faptelor.

În mod curios, acest proces nu intră în atenţia inspectorilor de la Consiliul Superior al Magistraturii, care probabil au auzit de cuvântul inamovibilitate şi le este teamă să sape la Bistriţa pentru a nu supăra pe vreun domn sau doamnă judecător.

Un dosar cu 40 de volume şi 20.000 de file

Procesul care trenea