Este calculat și demonstrat știinţific faptul că, după minunata ratare a victoriei de la Basel (de care cu siguranţă tot Băsel-ul e de vină), echipa-fanion a teribilului fotbal românesc păstrează intacte șansele de a ajunge în “primăvara europeană”, știut fiind că mai are de jucat două meciuri care îi vor aduce cel puţin șase puncte și care, adăugate celor două primite după primele patru meciuri, vor fi suficiente pentru a depăși cele cinci ale lui Basel și șase ale lui Schalke.
Acest raţionament seamănă perfect cu cel prin care Guvernul ne aburește, explicînd cetăţenilor beneficiile ultimelor măsuri destinate să aducă mai mulţi bani tuturor părţilor vizate și nu numai celor care se pregătesc să-i fure.
Aparţinătorii unei comunităţi și-au purtat întotdeauna cu mîndrie statutul de “cetăţean-locuitor al cetăţii”, statut care le acorda o anumită siguranţă prin drepturile civile și politice subsecvente, dar și obligaţii faţă de ceilalţi “concetăţeni”, ajungîndu-se la o solidaritate caracteristică.
În cazul României solidaritatea se păstrează greu între unele pături ale societăţii atunci cînd siguranţa devine nesiguranţă cronică, iar mîndria migrează spre stoicism, comportamentele majorităţii apropiindu-se tot mai mult de originile primitive ale speciei umane, pe măsură ce instituţiile autorităţii de stat și cei care le populează abdică de la raţiunile care le-au stat la bază și își canalizează preocupările exclusiv în folosul personal al potentaţilor zilei, al celor parașutaţi în poziţii privilegiate cu ajutorul neprecupeţit al maselor de alegători. Iată o enumerare, firesc incompletă, a principalelor instituţii responsabile de aburirea naţională, care ne învaţă cum să ne îmbătăm cu apă rece, să spunem că ne place și chiar să rămînem mahmuri:
1. Parlamentul – s-a constituit ca o adunătură de personaje cel puţin dubioase, multe dintre ele cu atitu