În Spitalul Județean Neamț apa potabilă, hârtia igienică și săpunul sunt scumpe la vedere. Cea mai bună sursă de aprovizionare o reprezintă chioșcurile din curtea unității spitalicești sau chiar din incinta clădirilor care îți pot oferi de toate. În Spitalul Nou am încercat să dăm de o toaletă și ne-am adresat celor de la Triaj UPU. Am primit un răspuns sec: „E aici pe dreapta la chirurgie…”. Stânga împrejur și am ieșit să vedem minunea. După ce am mai întrebat încă doi asistenți ne-am lămurit. Toaleta nu o poți găsi fără ajutorul personalului deoarce ea se află dincolo de ușa pe care scrie „Atenție! Acces restricționat! Zonă de consultații”. E drept că scrie și „Zona tratament urgențe minore”, dar cum noi nu am considerat a fi o urgență minoră, în lipsa inscripției «W.C», ne-am debusolat. La toaletă, aproape tot ce-ți trebuie până când realizezi că ai nevoie de hârtie igienică și săpun. Oricât am căutat, nu erau. Aceleași condiții jenante se găsesc și în celelalte toalete. Deși pe uși scrie cu litere de-o șchioapă „Păstrați curățenia!”, săpunul și hârtia igienică nu sunt de găsit. Am vrut să vedem dacă în toaletele rezervate personalului medical sunt alte condiții, dar ușile erau încuiate. Cel mai probabil fiecare medic are câte o cheie pentru acces. În unele situații ușile toaletelor nici măcar nu se închid, context în care atenția trebuie să fie sporită. „Vă riscați?” Pentru un pahar cu apă este și mai dificil. În Spitalul nou, în cel Vechi și în Pediatrie există câte un aparat pentru apă. Toate, aparent funcționale, fără a putea afla dacă au și apă deoarece nu există pahare de unică folosință. În zona UPU, de la aparatul cu apă, un paznic ne-a întrebat dacă ne riscăm în condițiile în care mai era disponibil un singur pahar, și acela folosit. La Pediatrie, un aparat perfect funcțional, cu aceeași meteahnă, stătea alături de un tonomat care îți dă ce vrei…. mai puț