Spre deosebire de mulţi copii din România, Rebeca Andreea Caloianu a ajuns de trei ori la Viena. Dar spre deosebire de majoritatea copiilor care ajung la Viena, la târgurile de Crăciun sau în vacanţă, Rebeca merge în capitala Austriei pentru analize medicale. Fetiţa de 11 ani suferă de maladia Lobstein. Sau necruţătoarea boală a oaselor de sticlă

Rebeca are 11 ani şi este în clasa a V-a la o şcoală din Câmpina. În aparenţă, o fetiţă, aproape adolescentă, normală, cu preocupări obişnuite. Doar că a învăţat, de ani buni, că a merge pe jos, pe bicicletă sau a alerga sunt lucruri pe care ea trebuie să le facă altfel decât ceilalţi copii. Cu multă grijă şi atenţie la fiecare pas şi pentru orice obstacol pentru că o lovitură la mâini sau picioare se poate transforma, în cazul ei, într-o luxaţie sau o fractură. Şi că trebuie să renunţe pentru totdeauna la sport, dacă nu pune la socoteală obositoarele tratamente fizio-terapeutice.

Până la 11 ani, Rebeca a avut patru luxaţii, de umăr, mână şi gleznă şi trei fracturi, în diverse locuri ale mâinii, inclusiv la palmă. Sunt simptomele obişnuite ale maladiei Lobstein sau osteogeneza imperfectă, o tulburare congenitală a dezvoltării osoase, care se întâlneşte în România la unul din 20.000 de nou-născuţi.

În cazul Rebecăi, boala nu îmbracă forma cea mai gravă, caracterizată de mortalitate ridicată chiar în primii trei ani de viaţă, dar asta nu înseamnă că maladia stagnează. „Ne-am dat seama că este ceva în neregulă în 2005, când fetiţei a început să i albăstrească globul ocular. Avusese şi câteva luxaţii care s-au vindecat normal. Rezultatele analizelor au arătat că suferă de boala oaselor de sticlă. Nu ştiam pe nimeni din familie care să fi avut această boală, fiind vorba de o maladie congenitală, iar testele genetice au indicat că este vorba de o genă veche, apărută spontan“, spune Daniela Caloianu, mama fetiţei.