Un articol cu titlul de mai sus, semnat Stella Stănescu, a fost publicat în săptămânalul ploieștean „Tribuna – culturală, socială, politică și informativă‟, din 17 februarie 1941. Are supratitlul „Pe marginea recensământului‟. Este vorba de recensământul populației din anul 1941, desfășurat în etape. A fost, mai întâi, cel de la 6 aprilie, dinaintea intrării României în război, cuprinzând țara ciuntită de teritoriile piedute în urma Dictatului de la Viena și a ultimatumului sovietic. Apoi, cel din toamnă, din Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, adică teritoriile redobândite în urma războiului; în decembrie a fost recensământul din Transnistria.
Dar ce legătură poate fi între recensământul populației și întrebarea – titlu? Ne spune autoarea articolului: „În buletinul pentru recensământul clădirilor care se face anul acesta, în cadrul recensământului general al Țării, s’a introdus o foarte interesantă rubrică: „apartamentul, locuința, casa are (sic!) bibliotecă?”. Suntem siguri că rezultatul ne va edifica – lămurit – asupra multor chestiuni în legătură cu „cartea‟, cu gradul de cultură la care a ajuns poporul român și chiar cu… preferințele publicului românesc în materie de slovă‟. Este imposibil de spus cum „rezultatul ne va edifica lămurit‟, adică ne va lămuri lămurit, dar să trecem peste asta, că nu intenționez să-l concurez pe colegul MGM cu o „Co-medie locală‟ retro.
Nu știu ce intenții au avut organizatorii recensământului când au inclus această întrebare în chestionar. Sigur este că întrebarea nu a mai fost pusă la niciun recensământ, nici până în 1941, nici după.
În vremea noastră, Institutul Național de Statistică face, periodic, studii privind „înzestrarea populației cu bunuri de folosință îndelungată‟. Din rezultatele ultimei cercetări de acest fel, postat pe site-ul INS, aflăm că suntem foarte avuți în „abonamente la telefonia