de Andra MARINESCU
andramarinescu@tribuna.ro
09 noiembrie 2013 00:11
1 vizualizare
A-A+
Cu ei, românii – şi nu numai – au fost cuprinşi în "Atât de multă bucurie", banii au... vorbit, oamenii au simţit cum e "Când pierzi pe cineva", cum e să fie "Cât de departe", "Fără ea", când totul se petrece oricum, dar "Să nu îmi iei niciodată dragostea", cum e când "N–am iubit pe nimeni", să caute "Oriunde te vei afla" sau când "Primăvara începe cu tine". De peste 30 de ani, Holograf încântă publicul cu melodiile lor ce ilustrează un pop rock modern. La vârsta împlinită, formaţia se declară tânără şi... neliniştită, gata oricând să îşi ţină spectatorii pe jar şi să îi provoace la cântec. Ce face Holograf când nu cântă? "Tuşesc", ne destăinuie râzând artistul.
Recent, au ajuns şi la Sibiu, unde au susţinut un spectacol la Casa de Cultură a Sindicatelor, cu sala plină. Au cântat cele mai cunoscute melodii, printre care s-au numărat "Dragostea mea", "Dacă noi ne iubim", "Cât de departe", "Singur pe drum", "Doar o viaţă nu-mi ajunge să iubesc", "Dimineaţa", "Vreau o minune", "Romeo şi Julieta", "Ţi-am dat un inel", "Şi băieţii plâng câteodată" şi "Roua dimineţii".
1978. Start!
Povestea trupei a început în 1978, când încă din acest an au început turneele şi concertele care se sfârşeau în ropote de aplauze infinite. Asta când... "A fost odată ca niciodată un mare muzician, Mihai Pocorschi. El, pe lângă faptul că făcea muzică, făcea şi Politehnică. Şi pe atunci credea în magiile tridimensionale. Şi s-a gândit că, aşa se formeaz[ cum se formează imaginea tridimensională din incidenţa mai multor raze de lumină, aşa şi Holograf. Prin contribuţia celor cinci membri, se dă o imagine tridimensională, holografică. Şi i-a zis Holograf. Eu am învăţat lucrurile acestea mai târziu, pentru că am venit mult mai târziu în form
