Scris de Adriana Barbu - Nimeni nu mai are şi nu mai caută nicio soluţie pentru coada infernală de TIR-uri din vecinătatea oraşului Nădlac.
ARAD. E joi la amiază. O zi obişnuită. Nu e sărbătoare, nu se anunţă nimic important în următoarele zile. Şi, totuşi, în vecinătatea oraşului Nădlac, coada de TIR-uri care aşteaptă să treacă frontiera spre Ungaria e lungă. 4 kilometri are doar până la intrarea în oraş, acolo unde e „stăvilită” de un semafor, obişnuit să arate mai tot timpul culoarea roşie, şi de o maşină a Poliţiei Rutiere. După Nădlac, alţi câţiva kilometri de TIR-uri vin să completeze coada lăsată în urmă înainte de intrarea în oraş. Dacă treci prin zonă în dorinţa de a ajunge în ţara vecină cu o maşină mică s-ar putea să ai norocul să nu te blochezi pe şosea. Dacă ai ghinion şi un şofer de TIR din coadă se crede mai deştept decât ceilalţi, sau ştie el că are pile pe undeva, s-ar putea să rămâi minute în şir blocat pe DN 7 pentru că trei TIR-uri încearcă să treacă unele de altele pe un drum naţional cu două benzi şi (pe alocuri) jumătate. În cele din urmă, speri, cineva va ceda şi va intra în coadă, dacă ceilalţi şoferi îi vor face loc. O poveste veche de când lumea, care acum nu mai interesează pe nimeni, decât pe şoferii care au treabă în zonă, pe patronii firmelor de transport şi pe locuitorii zonei cărora coada de TIR-uri nu le-a adus decât o creştere a numărului dejecţiilor şi gunoaielor. Căci, după calculele mai marilor localităţii, prezenţa şoferilor de TIR la Nădlac nu a adus nicio plus-valoare oraşului.
De coada de TIR-uri de la Nădlac îşi mai amintesc şi reprezentanţii Poliţiei de Frontieră, în zilele de sărbătoare ale Ungariei sau de sărbătorile religioase, legale. Au deja tiparul soluţiilor şi le fac publice de fiecare dată: şoferii sunt sfătuiţi să aleagă alte puncte de frontieră din judeţul Arad pentru a ieşi din ţară, în timp ce institu
