Un poet important al liricii române contemporane, unul din cei mai talentaţi din generaţia tânără, Viorel Grigoriu, (a semnat şi Viorel Răucescu, Viorel Grigore) trăieşte la Răuceşti, unde s-a născut la 11 noiembrie 1964. Are o viaţă tumultuoasă, de boem, construindu-şi o biografie care poate fi oricând (scrisă) confundată cu un roman de aventuri. Probabil că şi-l va scrie. A fost elev la Liceul Militar din Câmpulung Moldovenesc (1979-1983) şi două trimestre, cu examen de bacalaureat la Liceu „Ştefan cel Mare” din Târgu-Neamţ. A practicat de-a lungul anilor diverse profesiuni: profesor suplinitor la Şoimăreşti, Neamţ, supraveghetor la Cetatea Neamţ, paznic de noapte ÎGO Târgu-Neamţ, redactor colaborator „Evenimentul”, muncitor în Turcia, în Italia (din 2004 până în 2013). A debutat publicistic, în revista „Flacăra”, în anul 1984, fiind girat de poetul Geo Dumitrescu, în următorul an fiind distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România la Concursul de Poezie „Nicolae Labiş” (octombrie 1985), iar în 1986 cu Premiul Revistei „Luceafărul”, Satu-Mare. A colaborat la revistele literare din ţară „Convorbiri Literare”, „Luceafărul”, „Ateneu”, „Poesis”, „Cronica”, „România Literara”, „Poezia”, şi cele din judeţ, „Conta” şi „Antiteze”. Debutul său în volum, cu volumul „Reguli de plutire”, Ed. „Conta” din Piatra-Neamţ (2005), pentru care a primit Premiul „Mihai Ursachi” pentru debut (poezie) al Uniunii Scriitorilor, Filiala Iaşi, a fost alcătuit de Adrian Alui Gheorghe cu textele trimise de autor din Italia, ţară unde i-a apărut şi „Il Diavolo domestico”, „Aletti” Editore, Roma, versuri, 2011. A scris peste 600 articole, ştiri, în „Evenimentul de Iaşi” şi în „Evenimentul Zilei”. În prezent lucrează la un roman intitulat „Fericirea de a fi inutil”. În Italia a scris versuri, a lucrat în locuri şi meserii diferite – a păzit turme de capre prin Sicilia şi a zidit clădiri prin