Administraţia Alimentelor şi Medicamentelor din SUA (FDA) a făcut, recent, încă un pas în eliminarea grăsimilor parţial hidrogenate (grăsimile trans) din alimente. Agenţia americană spune că a realizat o evaluare preliminară a principalelor surse de grăsimi trans şi că nu le mai consideră sigure. În cazul în care decizia FDA se va finaliza, grăsimile trans vor fi catalogate drept aditivi alimentari ce nu mai pot fi folosiţi fără aprobare.
Dar de unde au apărut aceste uleiuri parţial hidrogenate, aşa numitele grăsimi trans? Ironic, Paul Sabatier a câştigat Premiul Nobel pentru Chimie în 1912 pentru descoperirea metodei de hidrogenare pe care acum activiştii încearcă s-o elimine din mâncarea procesată. Cercetările sale au detaliat cum nichelul poate fi folosit ca un catalizator pentru crearea unor reacţii chimice între moleculele de hidrogen şi alte componente. Aceste descoperiri au pus bazele creării uleiurilor hidrogenate, notează CNN.
O descoperire „magnifică“
Cum ţi-ar plăcea să fii cunoscut ca omul de ştiinţă care a descoperit cum să întăreşti uleiurile? Ca cel care a supus riscului milioane de oameni din întreaga lume? Wilhem Normann a fost premiat pentru lucrarea sa din 1903, „Procesul conversiei acizilor graşi nesaturaţi sau a gliceridelor lor în compuşi saturaţi“, despre cum să transformi grăsimile lichide, prin hidrogenare, într-o substanţă mai groasă. Aceste grăsimi „solide“ nu se mai vărsau şi erau mult mai ieftin de produs şi de transportat.
Compania „Procter & Gamble“ a introdus pe piaţă „Crisco“ în 1911, ca o alternativă la grăsimile animale şi la unt. Crisco, grăsimea vegetală pentru frăgezirea aluaturilor şi pentru prăjit, a fost primul produs alimentar care conţinea grăsimi trans.
Crisco, grăsime pentru frăgezirea aluaturilor FOTO marketplace.org
O salvare pentru lipsa alime
