Văzînd că Geambașu a atins subiectul într-un articol din week-end, am hotărît să nu mai insist, să trec peste. Totuși, m-am răzgîndit, asta și pentru că, fără să mă contrazic cu Cristi Geambașu, am o opinie diferită de a lui. O altă părere.
E vorba despre sesizarea FRF privind delegarea arbitrului portughez Pedro Proença la barajul Grecia-România de la Atena în condițiile în care antrenorul formației elene, Fernando Santos, e și el portughez. Cunoscînd bine legile jocului, Mircea Sandu et Comp. n-au ridicat tonul, dar au atras atenția UEFA asupra eventualului pericol. Plecînd de la ideea, veche de cînd lumea, că paza bună trece primejdia rea, au avertizat cu diplomație și cu măsură. Ca să nu se spună că n-au spus.
Personal, m-aș fi abținut. N-aș fi sărit în sus tocmai știind că la un asemenea nivel azi nu se mai judecă simplist, îngust, închistat. Cu atît mai mult aș fi păstrat rezerve cu cît bănuiam, în fond, eram convins, că demersul respectiv va eșua. Era logic să fi bătut la o ușă închisă, cum s-a și întîmplat. Nyonul a luat act de poziția Bucureștiului, dar nu l-a schimbat pe Proença și nici nu-l va schimba. A rămas ca ei, nu ca noi.
Drept replică, destui vor aminti despre tevatura iscată de partida de C1 dintre Real Sociedad San Sebastian și Șahtior Donețk, pe parcursul căreia Ovidiu Hațegan ar fi iertat echipa oaspete, antrenată de Mircea Lucescu, de un penalty pe care unii l-au negat cu îndîrjire, iar alții l-au considerat clar ca lumina zilei, incontestabil. În ciuda faptului că observatorul a mers pe mîna “centralului”, dovadă că arădeanul a continuat să primească meciuri în Champions League, se mai analizează și acum faza cu pricina. Că trebuia fluierat 11 metri, că nu trebuia, nu s-a căzut de acord și nici nu se va cădea.
De observat însă că, indiferent că a lăudat ori a condamnat decizia lui Hațegan, nimeni n-a făcut referire la
